când visul… se împlineşte.

pentru unii dintre noi, visele sunt acele pietre de hotar pe care dorim să le atingem în drumul nostru solitar şi sunt acele lucruri simple pe care le facem şi care ne aduc pe chipuri zâmbetul.
pentru unii dintre noi, visele sunt acele pietre de hotar pe care dorim să le atingem în drumul nostru solitar şi în faţa cărora inventăm obstacole, pretexte de nemişcare. cerem de la viaţă şansă, noroc, condiţii mai bune, deşi ştim că acestea sunt doar un pretext, paravane sub care ne ascundem teama de a face un pas şi încă unul în calea care ne duce spre împlinire. şi ne este teamă să recunoaştem până şi faptul că suntem bolnavi în sufletele noastre de frica aceea că am putea atinge cerul cu propriile noastre mâini, că am putea de pildă să parcurgem cu bicicleta cei peste 2.700 de kilometri care ne despart de big ben aşa cum vă spusesem la începutul acestei luni.

am promis atunci că voi reveni cu detalii despre această miraculoasă poveste a lui daniel, un copil pe care soarta l-a încercat serios. cum este să rămâi dintr-o dată singur pe lume, doar pentru că aşa a vrut viaţa, clipa, soarta şi să ai numai 16 ani? încotro o apuci când ştii că fraţii tăi sunt departe de tine şi că tot ceea ce ştiai despre viaţă, despre rost şi familie este dintr-o dată răsturnat? daniel ştie. el a trecut prin aşa ceva şi cu toate acestea nu spune, nu se plânge, inventează visuri pe care le împlineşte, chiar dacă par imposibile. daniel este acum în germania. fotografiile bicicletei lui, cu  care a plecat (cu bani puţini şi primiţi)  prin lume sunt poate cea mai frumoasă dovadă că atunci când vrei, altora visul se împlineşte. oameni neştiuţi i-au întins o mână, i-au dat o cană cu apă, l-au însoţit pe acest drum în care el vorbeşte de copiii care, ca şi el, cred în visele lor şi doresc să şi le împlinească.

pentru mine acest copil este o lecţie de viaţă. îţi mulţumesc, daniel pentru că ne demonstrezi că pentru a împlini un vis este uneori de ajuns să te ridici şi să mergi mai departe. în calea visului nu există pretexte şi bariere ci numai un pas… primul… pe care trebuie să îl faci.

fotografiile sunt preluate de pe pagina de facebook a lui daniel. în cea de mai sus este alături de ana, surioara lui mai mică, de care este acum departe din păcate.