sursa foto: miercurea lui tibi căruia îi mulţumesc pentru dar.
mi-e alb şi nu mi-e egal, ci plin. ştii, când eu m-am născut nu s-a întâmplat nimic deosebit pe pământ. niciun festival al florilor, nicio promisiune de care pline cu rod, niciun pescăruş rotindu-şi aripile peste marea cea mare. nimic din arcuirea ierbii sub vânt, din cascadele de râs ale cireşilor înroşiţi (nu de ruşine ci de rod) ori din auriul copt al câmpurilor unde aveam să ajung cândva, cu mirarea aceea de copil, după ce voi fi învăţat, ce greu, mersul lucrurilor şi al propriilor picioare.
dar în neîntâmplarea zilei de atunci, aşa cum avea să se mai întâmple adesea, un dor alb de alb cobora peste pământ şi în nefireasca linişte de atunci, o singură ursitoare m-a privit. cupa ei mirosea a zăpadă. eu am băut-o până la fund, deodată, ca pe un jurământ.
mi-e alb şi nu mi-e egal, ci plin. chiar şi în toiul verii îmi ninge, legare şi dezlegare.. până când ne vom regăsi.
by 
iar mă laşi mut, psi!
curg metafore
cascadă alb necuprins
insaţiabil.
tu, mut, tibi? nu cred!
ia uite ce haiku ai meşterit! recunosc, am încercat şi eu, dar mai mult îmi place forma clasică de poezie în frază sau în vers alb.
mulţumesc mult pentru dar.
tu şi andreotti îmi scoateţi tot sufletul.
cum ma psi!! cum faci? tu ai ceva magic, vreun prafulet ceva si mie nu-mi dai?!
superb!
frumos spus
vooooi!
Cred că toate ursitoarele ţi-au dat să bei cupe cu metafore, psi. A sorbit toate metaforele lumii şi acum ţi se scurg din peniţă lin şi firesc, la fel de firesc cum respiri…
Sau cel puţin asta e impresia pe care mi-o fac mie, mereu, rândurile tale
sincer, geanina, cuvintele din această postare au fost stârnite de imaginile lui tibi. m-am tot încăpăţânat să scriu haiku pe la el, dar îmi ieşea mereu câte un cuvânt pe la tiv…
mulţumesc adriana şi bun venit pe aici.
atunci e de bine, tibi. e bine că ştim! şi fug s-o descopăr şi eu pe cealaltă responsabilă de scos suflet de prieten.
veroooo, treci la scriiis! şi la traduuuus! 😆 ştii că glumesc. sărumâna mult. să ştii că am trimis la anticipaţia, cum am vorbit. şi pe când iei o pauză, să nu uit să mă denunţ: am încercat haiku pe la tibi astăzi.
ops:
psi drag. aştept să laşi şi o vorbă acolo. bine?
am fost acolo… o să las vorbă, tibi, când o să am de spus…mi-a plăcut mult o postare.
pfuaaaa, pluginul tău nu mă lasă nici să citez ce ai spus la mine?
mă faci să muncesc? bineee. nu accept.
pun numai ghilimele şi aştept să umpli tu spaţiul.
“…”
ok.
😆 tibi, am schimbat pluginul, am unul şi mai nărăvaş… nici pe mine nu mă lasă! 😆 vrei să reiau comentariul meu către tine (care?) şi să-l pun unde?
psi, cu tradusul am rezolvat-o, adică am aflat că nu e nicio problemă dacă predau traducerea la care lucrez acum cu vreo 10 zile mai târziu!
Aşa că azi mi-am luat un soi de vacanţă, am dat o raită prin magazine şi am citit o cărţulie întreagă!
Iar acum mă duc la tibi să văd ce haiku i-ai lăsat
of! ce frumos le mai spui! ursitoarea ti-a dat cupa ei- tie, iar tu ne-o dai noua si crede-ma ca sorbim la fel cu nesat din ea!si iubitori si mai putin iubitori de alb de iarna, raman la fel vrajiti de alb, imaculat si rece… ca intr-o poveste…
ahaaa… deci te răsfeţi, vero! foarte frumos!
draga mea, este răspunsul meu la darul lui tibi. dar tu ştii, amândouă ştim cât iubesc eu acest anotimp. îţi mulţumesc tare mult. te îmbrăţişez în cuvânt.
Păi nu strică şi câte-un strop de răsfăţ, nu-i aşa?
Sunt mult mai frumoase decât orice haiku aş putea scrie eu, psi, tocmai fiindcă simţul metaforei, care mie îmi cam lipseşte, e strict necesar în cazul lor.
Iar mai adineauri m-am răsfăţat/delectat şi cu haiku-urile tale de la Tibi
Şi sper c-o să mă răsfăţ şi citindu-te în “Anticipaţia”! Succes!
vero, au fost scrise taaare greu, să ştii! mereu aveam ceva în plus.
tocmai simţul acela al metaforei despre care spui mi-a dat de furca.
Dar a meritat – rezultatul e de nota 10!
vezi că ne dai idei, vero! o zi de haiku? 😆 tibi abia ce aşteaptă!
îţi dăruiesc şi ţie psi, o mostră din duzineala de sîmbătă:
Mărgăritare
sclipind rece-n lumină
pandant palid: nea.
O zi de haiku?
Mie mi se pare o idee foarte bună!
pfuuuiii, ce dar, tibi, ce dar! sărumâna! aproape că te invidiez… dacă aş şti ce este invidia.
vero, alegeţi o zi şi facem! prin rotaţie la fiecare dintre noi!
tema o alege gazda…
la alb se răspunde cu alb, psi.
noapte bună! mai e şi mîine o zi!
ps. gata cu invidia, vorba reclamei, noi sîntem rezistenţi.
înainte de somn, tibi, mergi la irealia! este o recomandare cu drag pentru tine şi vero, pentru toţi de fapt. eu am amuţit citind.
alerg să văd!
Pentru mine personal e bună orice zi!
eşti o nebună de alb!
chiar că da! 😆
Minunat alb! O să vină şi această “înălbire”…trece repede timpul…
Frumoase tare gândurile tale!