noi, ce iubiți…

noi, cei iubiți, cei smeriți
purtând semnele timpului pe tălpile goale,
noi, cei frumoși, cei duioși,
purtând urme de aripi domoale
purtând steaguri de fluturi pe gânduri și ruguri
noi…

cei iubiți, cei smeriți,
purtând semnele timpului nostru ningând
noi
cei cu flacără-n ochi și-n cuvânt
cei cu semne de rouă
de lună cea nouă
de noapte și boabe de rouă

noi, cei iubiți, cei smeriți
cei de-o seamă cu timpul, născuți
dintr-un vis de cenușă încă arzând
suntem pete de cer pe pământ
și-n cuvânt.

în zălogul de inimă pură
arsură