jurnal de război (18)

felul în care cobori
în aceeași noapte amară,
repetabilă,
nebună,
mâncătoare de sânge,
mă cutremură.

feluri în care treci
cu umbrele morților pe chip,
șuierând a gloanțe
care sfârtecă inima,
țeasta,
mă mistuie.

felul în care te visez
pe drumul spre casă
cu zâmbetul zdrențuit,
hămesit,
și încă atât de plin de lumină
mă ține în viață.

și mă rog pentru pace. a noastră. pentru trei suflete adunate în glastra lui mâine. mă rog să ai grijă de tine.

felul încare trăim astăzi… și doare.

3 thoughts on “jurnal de război (18)”

  1. … şi doare, da. Fiindcă e astăzi. Şi fiindcă e aşa, cînd s-ar putea altfel – cu totul altfel.
    Să le fie tuturor după inimă şi gînd! praying

Comments are closed.

error: Content is protected !!