ai trecut ca prin vis. adică așa cum visasem cu câteva zile înainte, dar eu nu eram. mă depărtasem puțin, cât să culeg toate florile galbene pe care le-am întâlnit, ca să ți le așez în cale, semn de recunoaștere, de gând, de pace, de bine, de întreg… și de lumină.
gândul că am lipsit e mai suportabil decât acela care îmi descrie, cu subiect și predicat de teamă detonată, locul în care ești. lumea în care suntem.
nu știu ce va fi cu lumea aceasta care ne separă, care ne desface în bucăți, ca să ne compunem iar și încă nici nu știu în ce fel.
dar nu despre asta este vorba. azi mă așez pe pământul încă înghețat cu rugă de pace.
astăzi mi-e portocaliu și nu a lumină. pe pervaz îmi zâmbește steaua de la bethleem. și despre ea scriu ca să nu uit.
astăzi este ziua poeziei. mai știi poeziile noastre? 
astăzi este o altă luni… între lumi, noi trei și-o bătaie de inimă.
La mulți ani de ziua poeziei, Pisic poet!
Mulțumesc pentru momentul portocaliu.
La mulţi ani, Psi!
Frumoasă floare, să-ţi trăiască şi înflorească mult timp încă!
Pe aici, vremea a devenit brusc poetic-bacoviană din soarele care zîmbea cu numai jumătate de oră în urmă. La mulţi sori şi deloc nori, poeziei!
{(999)Noi unA}…”noi trei si-o bataie de inima.” Magnifique !
O primavara minunata, în toate nuantele binecuvântata, draga Psi !
Tu eşti o întrupare a poeziei, psi! La mulţi ani!!!
și mie mi-a plăcut asta. o s-o fac poezie cândva.
Ce frumoasa floare ai! Se simte ca o iubesti!
Parca este un chip ascuns acolo!
Cred ca ziua poeziei nu trece niciodata. Asa ca sa fii mereu
inspirata de fiecare floare, culoare, aroma de pe langa tine si
de fiecare gand de pe langa tine sau din tine!❤️
steaua de la bethleem o cheamă, suzana, deși e ușor ciudat pentru că este africană de felul ei, ornithogalum dubium.
mulțumesc de urare, să se întoarcă la tine cu tot dragul! <3