despre oameni şi poveştile lor

câmpiile sfârâmate – volumul 1 din cuvinte despre lumină- sanderson

câmpiile sfărâmate- brandon sandersoncâmpiile sfărâmate. sanderson. words of radiance. cel de-al doilea volum din seria arhiva luminii de furtună apărut în februarie, la capătul unei lungi așteptări, mi-a însoțit vacanța de paști. și, în ciuda faptului că am achiziționat cartea de când (în sfârșit) a apărut, am preferat să citesc cele peste nouă sute de pagini în aceste zile libere, așa cum în urmă cu mai bine de trei ani făcusem și cu calea regilor. și, de fapt, este vorba doar de jumătate din words of radiance, întrucât cei de la paladin mai au ceva aprobări de obținut pentru cea de-a doua parte a cărții, așa că mai așteptăm cuminți. big grin

când vine vorba despre sanderson, recunosc, sunt profund subiectivă. dintre toate scrierile lui (și chiar am citit cam tot ce a fost tradus la noi până acum) sunt dependentă de arhiva furtunii de lumină, iar motivele sunt cât se poate de limpezi: cred cu tărie că seria aceasta este vârful imaginației și scriiturii canadianului și mai cred că magia acestei lumi nu putea fi tradusă în română mai bine decât, exact, traducătorul meu preferat, doamna cuvintelor pe care ea însăși le inventează și le așează în propriile cărți, tușa vero. pentru că da, arhiva luminii de furtună, după ce vom fi intrat deja pe calea regilor, continuă cu același stil al cuvintelor inventate, cu cristalarmurile și cristalpurtătorii la care se adaugă acum încă multe altele, în decorul fascinant al câmpiilor.

primul volum așadar din words of radiance, ne aduce pe câmpiile sfărâmate- eram de fapt acolo, nu-i așa?- unde alethi și parshendi își duc războiul cel născut odată cu asasinarea regelui gavilar. și chiar dacă au trecut deja trei ani de la lecturarea căii regilor nu este deloc complicat să intri din nou în această lume, ca și cum ai fi terminat cealaltă carte abia ieri, pentru că construcția inginerească a lui sanderson te atrage. cuvintele inventate cresc pe câmpiile sfărâmate aidoma pupelor vânate de cavaleri, iar personajele se dezvoltă, se dezvăluie pas cu pas, în același stil consacrat, cu migală, cu infinita grijă a lui sanderson pentru ele.

îl regăsim așadar pe kaladin și oamenii podului patru deveniți garda regelui, un rege parcă prea tânăr, parcă prea nepotrivit pe locul tatălui său, așa cum nici kaladin, un ochi-întunecați, nu pare cel mai potrivit păzitor printre atâția luminorzi. îl regăsim pe dalinar kholin, ghimpele negru, prins în aceleași viziuni și griji de a aduce pacea, însoțit în demersurile lui de adolin, fiul războinic asupra căruia sanderson se apleacă parcă cu mai multă stăruire acum și renarin, cumva dinadins opusul fratelui său.

regăsim și sprenii, ba chiar și pe asasinul alb îl regăsim la un moment dat și da, ici și colo, zvonuri despre radianți, vechiul ordin pierdut, dispărut, care pare că se trezește la viață treptat. cine sunt radianții? cum poate fi renăscut acest ordin și cât de mult contează el în visul, dorința lui dalinar de a readuce gloria regatului? este kaladin un radiant cumva și dacă da, poate ține piept lui szeth ucigașul de regi?

personaje cu o nouă profunzime regăsim în câmpiile sfărâmate și mă refer aici la micuța shallan, ucenica eruditei jasnah, pe care sorții o aduc în fața lui adolin ca logodnică și pe care viața o pune la noi încercări. sprenul model și duhurile însângerate sunt doar două din ingredientele acestor încercări ale micuței erudite și deschidem poarta spre eshonai și lumea parshendi în care găsim forme noi și lucruri noi pe care vă invit ca totdeauna să le descoperiți singuri.

cumva în acest al doilea volum al arhivei de lumină, parcă toate drumurile și toate întâmplările duc spre câmpiile sfărâmate, locul unde, un amestec de neamuri alethi, mâncători de coarne, vedeni, par să caute sensul, rostul unei noi lumi ori sfârșitul a tot ceea ce știu, așa cum anunță fiecare dintre mesajele rămase la capătul viziunilor ghimpelui negru. zile care se scurg.

la capătul celor nouă sute de pagini am zâmbit ca după o regăsire cu prieteni dragi. cartea o puteți găsi la editura paladin iar cel de-al doilea volum din cuvintele despre lumină probabil că va apărea imediat ce editura va rezolva problemele legale. nu știu când, dar sper curând, vom auzi de oathbringer, măcar la stadiu de muncă a aceluiași inspirat traducător, tușa vero care a muncit iarăși cu spor pentru ca acele cuvinte aparent fără înțeles să devină metafore, sensuri, tâlcuri din lumea lui sanderson. pentru că da, poate că scrierea lui sanderson nu este atât de dinamică pentru gustul unora, dar pentru mine rămâne acel făuritor de lumi absolut superbe, iar construcțiile metaforice și migala cu care șlefuiește fiecare personaj, îi aduce nuanțe noi și emoții noi, îmi stârnesc admirația. și, să nu uităm, câmpiile sfârâmate sunt doar al doilea pas din lumea de zece volume promisă de maestru, nu-i așa? ( între timp am început și cea de-a cincea carte din seria mistborn și încă mai cred că născuții în ceață trebuiau să se încheie definitiv la volumul trei).

fotografia este preluată de pe site-ul editurii paladin.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

5 thoughts on “câmpiile sfârâmate – volumul 1 din cuvinte despre lumină- sanderson

  1. Mă bucur că-ţi place Sanderson şi mă bucur că-ţi plac traducerile mele, psi. Dar ştii deja că mă bucur. happy
    Mă bucur şi fiindcă scrii pe blog despre cărţile pe care le citeşti. Şi cred că ştii şi asta. happy
    Şi vreau să-ţi mulţumesc din nou pentru cuvintele tale, întotdeauna aşternute cu măiestrie, indiferent despre ce ne vorbesc.

  2. urmezi curând la recenzii, vero. unele la fel de subiective ca și câmpiile sfârâmate ale lui sanderson.
    și da, cred că este important (și) pentru mine să las semnele a ceea ce a citit în timp fie și numai pentru a nu uita. iar dacă mai citește măcar o persoană cărțile la care ai muncit atât de mult la tradus… atunci este minunat. și chiar mă uitam (după ce am terminat recenzia) că deși au apărut în februarie câmpiile, încă nu au scris oameni despre ele?! după ce le-am așteptat atât? happy mirabil…

  3. apoi mai au ceva de așteptat, vero, eu așa cred. happy și, din ce am văzut eu, cam peste tot a apărut în două volume.

Comments are closed.