poezii

denunţ (împotriva fricii)

ia-mă de mână
zână nebună
sub lună.
stele,
castele,
mărgele.
ia-mă de mână
şi lasă
acasă,
pe masă
biletul răscumpărării mele
ori un denunţ anonim.
zilele,
ielele,
filele.
ia-mă de mână,
adună,
alungă
vise-poveşti
când vii,
ori când treci.
cineva o să ne recunoască
îmbrăţişarea, chemarea,
uitarea, mirarea,
candoarea.
ia-mă de mână,
zână de lună
astăzi denunț
teama din oase,
vase
rămase,
inimi întoarse,
azi spre niciunde ia-mă de mână,
cât îmi denunț
dorul nătâng,
frica de mine,
când vine.

împotriva fricii eu nu știu alt leac decât un denunț. pe față. winking

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

10 thoughts on “denunţ (împotriva fricii)

  1. Şi eu aş avea nevoie de un astfel de denunţ. Numai că nu-l ştiu exprima atât de frumos ca tine.

  2. Pare un descântec tânguitor cumva, cu ritm melodios, denunțul tău. happy
    Și se încheie cu o afirmație care cade ca un adevăr total, ca o sentință, părerea mea. big grin
    Fain denunț!

  3. La o adică,
    ce-i aia frică?
    Dă-i la cap,
    pune-o-n proţap,
    frige-o pe-ndelete
    şi scrie-n caiete
    poveşti despre lună
    şi-o zînă nebună.
    Scrie-ne poveşti,
    fiindcă EŞTI!
    winking

  4. apoi, dragoș, știi prea bine că toți avem fricile noastre, nu? mai tremurând, mai zâmbind, să ni le recunoaștem. poate că în lumină… pălesc. big grin

  5. Frica ne-o creăm singuri şi tot singuri îi putem pune capăt, dacă avem suficientă voinţă. winking
    Mie nu mi-e frică de nimeni şi de nimic, nici măcar de moarte – am murit deja demult, pe cînd aveam unghiile moi (aşa cum îi plăcea unui amic să spună), aşa că n-are ce să mă mai sperie pe lumea asta. Ce-ar fi să ne ridicăm la nivelul la care ar trebui să fim, ca specie inteligentă…? winking

  6. Mă refeream la propriu, în decursul vieţii curente. Altfel am putea filosofa pe tema reîncarnării sau a sentimentelor, zi de vară pînă-n seară. winking

Comments are closed.