fantasy. gen literar din care am putea desprinde o sumedenie de cărți, una mai frumoasă decât cealaltă. autori deveniți celebri, așa cum este cazul lui tolkien și ai hobbiților săi, aduși pe ecran de peter jackson ori întreaga aventură a westerosului, acel cântec de gheață și foc prescurtat GoT, ecranizat de cei de la hbo. arhivele de furtună, seria witcher, seria demonilor lui paul v brett, dosarele dresden și multe, încă multe altele.
de ce ne place (unora) genul fantasy? de ce suntem atât de împătimiți încât așteptăm cu sufletele la gură traducerile romanelor dintr-o serie ori alta? de ce tânjim după acei eroi pierduți în lumi fantasy în care se împletesc imaginația cu istoria, puterile obișnuite cu cele inventate? de ce este atât de dulce gustul lumilor născute din condeiele lui sanderson, martin, brett, suzane collins și alții? sunt doar câteva dintre gândurile unui împătimit cititor de fantasy, patimă care la mine se leagă tare, tare mult de un om apropiat sufletului meu, tușa vero. și îți mai mulțumesc o dată tușă pentru tot. 
postarea de astăzi (începută acum câteva zile, pe când terminasem penultima carte din GoT) a început însă mai demult. cred că o purtam în suflet de ani buni, de când începusem să citesc cam tot ce prindeam prin biblioteci, încercând să-mi găsesc preferințe, gusturi de cititor. și recunosc acum că, deși îndelung comentate, promovate ori apreciate, cărțile lui frank herbert ori jules verne nu sunt printre favoritele mele. nici chiar arthur clarke și asimov nu vor reuși să câștige în fața lui dănuț ungureanu pe care l-am citit în adolescență prin almanahul anticipația și o prefer pe traducătoarea jocurilor foamei unor nume mult mai cunoscute, pentru că o ”simt” într-un fel cumva diferit. da, știu, o și cunosc.
așa că, la capătul unor maratoane de citit, așa cum sunt seriile fantasy ale lui george r.r. martin și brandon sanderson, m-am întrebat pe care dintre ei îl prefer mai mult. sigur că lista s-ar putea întinde și la alți autori, dar eu am să rămân acum doar la aceștia. pe george r.r. martin îl așteaptă o lume întreagă cu cele două volume promise din GoT și amânate deja de atâtea ori. de cealaltă parte, brandon sanderson, cu clubul lui de cititori, scoate cărți pe bandă rulantă (numai prima carte a arhivelor de furtună are peste 1500 de pagini). mai mult, ca și acțiune, seriile mistborn și stormlight archives ale canadianului seamănă întrucâtva cu GoT. întrucâtva. stilul și imaginația celor doi autori sunt totuși atât de diferite. în vreme ce metaforele lui martin merg mult pe zona kinestezicului și în special pe gustativ, scrisul lui sanderson este vizual, extrem de vizual și de imaginativ. iar la sanderson mai iubesc ceva: cuvintele. cuvintele inventate. chiar și numai asta ar fi de-ajuns ca să fiu atrasă de lumea lui sanderson, cea plină de puteri, de metale, de atât de multe simboluri. dar mistborn și stormlight archives nu au fost ecranizate. încă. ce-i drept nici din GoT n-am văzut eu decât un singur episod și nici nu mă mir: am mai spus și o să mai spun că prefer de departe să-mi imaginez eu însămi chipurile dintr-o poveste. așa a fost cu grenouille, așa a fost cu hoțul de cărți și așa va fi cu cei de pe calea regilor ori născuții din ceață
ce anume ne atrage la un autori ori altul? de ce genul fantasy este atât de căutat și de apreciat de când micuții hobbiți ai lui tolkien au devenit celebri prin ecranizările seriei? mie, una, îmi este greu să aleg dintre cei doi autori tocmai amintiți. în recenzia pentru primul volum din stormlight archives vorbeam ceva despre o ecranizare. astăzi, după aproape doi ani de când am citit cărțile (și de când aștept traducerea lui words of radiance) parcă mi-aș păstra eroii în cărțile lor. iar după ce voi termina ultimul volum din GoT, mă așteaptă seria demonilor despre care aceeași tușă vero a spus că îmi va plăcea.
și vă întreb ce mai citiți voi, ce vă place? cum sunt lumile fantasy pe unde vă lăsați imaginația să zboare? pentru că asta știu deja, nouă, oamenilor, ne plac visurile fantastice.
Şi eu îţi mulţumesc, psi. Mult şi pentru tot.
cu tot dragul, vero. cu tot dragul.
Eu citesc de ceva vreme zilnic, din cea mai fantastica, paradoxala si atemporala Carte, din care s-au inspirat si se inspira cred, toti autorii si cercetatorii, cu adevarat valorosi. Ador calatoriile atemporale,absolute, dincolo de limita perceptiei relativismului spatio-temporal
O noapte sublima, draga psi !
bună dimineața, iosif! în zvon de… noiembrie.
Buna sa-ti fie inima si cafeaua/ceaiul, draga psi, sa-ti fie ziua binecuvântata în toate aspectele si pe toate planurile !
e vineri deci este deja o zi minunată (și din acest motiv- deși toate zilele sunt frumoase). ceaiul de azi este de rooibos, portocală și ghimbir.
Intuiamm eu ca ai gusturi rafinate, îngrijind de sanatate cu esente aromate din cele mai exotice plante…roiboss…
recunosc, vinovată: sunt fan ceai. nu chiar până la celebra ceremonie japoneză a lui, dar …
ceva cu musai ghimbir să fie, musai ceai vrac să fie, musai ceai. cafea? da, este și ea, cea de dimineață, cea care leagă cuvintele din zori, dar atât. în ritual de presă franceză.
Nu am gustat încă din minunile acestui gen de scriitură, dar din câte spui tu aici atât de frumos pare o vrajă din care nu poți scăpa cu ușurință. Mă gândesc să nu dea și peste mine aceeași pasiune, chiar dacă nu am viteza ta la lecturat. Zi faină, Psi!
e chestie de gust, dana, fantasy e ca și sf-ul, chestie de gust. unul costisitor, dacă e să ne gândim la ciclurile lungi, dar eu tot prefer lectura, privitului pe ecran.