budapesta: de toamnă și de iubire

budapesta, de toamnă și de iubire așa cum sunt toate poveștile pe care mi le spun. ca să nu uit. să nu uit frumusețea locurilor pe unde am fost norocoasă să fiu, să merg, să mă bucur. iar budapesta este, cu siguranță este, un loc de popas, un colț superb al acestei lumi, unul în care voi reveni. și ni s-a spus că în luna mai budapesta este cea mai frumoasă, deci, poate, revenirea noastră va fi cândva, sub un semn de liliac.

și-am fost norocoasă că în aurul toamnei ni s-a dezvăluit vremelnic și nouă frumusețea acestui oraș. și-am fost norocoasă să mă trezesc și să adorm, în popasul făcut aici, cu o priveliște miraculoasă înaintea ochilor: szentharomsag ter, piața sfintei treimi. odinioară, în piața aceasta se ridicau mândre grupuri de case cu alei spațioase între ele, dar prin secolul 16, vechile case măcinate de timp au fost demolate, făcând loc unei statui a trinității care amintea de ciuma care se abătuse asupra orașului și care se zidise ca un protector al orașului, pe-atunci buda. să nu uiți, să-ți amintești. iar budapesta nu uită, chiar dacă astăzi, o altă coloană a trinității, absolut superbă, se ridică în piață. aproape de ea, recent renovată, se află poate cea mai frumoasă biserică din budapesta, cea numită după matei corvin, care s-a căsătorit aici, deși poartă hramul Maicii Domnului. biserica matyas a fost construită în anul 1015, în stil romanic și este atribuită lui ștefan cel sfânt. distrusă de invazia mongolă două secole mai târziu, ea a fost reconsturită prin grija lui bela al 4-lea și a lui ludovic întâiul cel mare, dar și a lui matyas corvin, de la care își trage numele de astăzi. lăcașul catolic a devenit ulterior moschee, după ocuparea budei de către otomani, în 1541, dar spre deosebire de hagia sfânta sofia care mai poartă în ea însemnele alte religii, astăzi, biserica matyas seamănă cu bijuteria de odinioară, din secolul 13. noi însemne gotice i-au fost aduse ori scoase la lumină, astăzi în ea se pot admira o copie exactă a sfintei coroane a ungariei, iar în criptele sale dorm și veghează bela al treilea și anna de chantillon.  renovată de puțini ani, biserica matyas, numită și a încoronării demult, se învecinează în miraculoasa piață în care am locuit, cu hotelul burg, dar și cu alte minuni: statuia lui ștefan cel sfânt și bastionul postăvarilor. oare să vă mai spun că foarte aproape de hotel, la nici o sută de metri, se află restaurantul lui jamie oliver?

revenim la statuia de bronz a întemeietorului ungariei, în preajma căreia, de dimineața și până seara se adunau grupuri de turiști dornici de fotografii și de povești, în spatele ei o construicție ca o dantelărie albă, din piatră, construit undeva la sfârșitul secolului 19, aproape îți taie respirația. bastionul pescarilor cu cele șapte turnuri ale sale, ca un omagiu din piatră adus celor șapte triburi maghiare care s-au așezat în câmpia panonică în 896, vorbește despre pescarii din buda, cei care au apărat așezarea cândva. deloc mirabil și deloc străin nouă, călătorilor transilvani care știu semnificația bastioanelor și a breslelor. dar atât, atât de frumos! să vă mai spun că întreaga construcție, așezată pe deal oferă o priveliște minunată a dunării și a pestei? să vă spun oare că, de pe celălalt mal al marelui fluviu, aproape din orice punct ai privi, bastionul pescarilor se ridică cu frumusețea lui, parcă chemându-te? iar seara, seara târziu, pe când obosiți de frumusețile văzute, turiștii părăsesc szentharomsag ter, bastionul e un cântec de lumină și noapte.

și el, ca și catedrala, ca și statuia ecvestră a sfântului ștefan, ne-au vegheat diminețile, serile și bucuria întreagă, deplină, a unei vacanțe miraculoase. iar dacă nu mă credeți, am mărturii… fotografii: