cui îi lași inimă
toate secundele netrăite,
toate amintirile,
toate cuvintele,
cui îi dai inimă
iubirea dintâi, cea din urmă,
la poarta cui, inimă
să mai vin când tu taci?
lespede.
ce măruntă e viața
când tăcerea de inimă
se agață de grindă.
cui îi lași inimă
toate anotimpurile ce-or să vie,
cui mai bați inimă
când noaptea din urmă se-anină
trecere.
ce bolnavă e viața
când tăcerea de inimă
te-ajunge.
Ce bolnavă e viaţa cînd… Da!
Numai din bătăi de inimă se pot naşte răspunsuri la întrebările astea… tic-tac
Ganduri ca o fulgerare alba…uneori, cand toate scopurile noastre par atat de seci si indepartate, de superficiale. Tare frumos ai spus-o…
când se duce, dragoș…
când inima tace, parcă și întrebările se topesc potecuță. eu spun că prea repede.
mulțumesc, crina.