să rămânem în zâmbete,
aripi largi, mantii de-o clipă
în adăpostul curbat al coastelor,
să ne rămână doar zâmbete
încleștate pe cerul gurii
când trec pescărușii rotund
peste mâine.
să rămânem în zâmbete
ca într-o primăvară uitată
până când ne dor oasele,
ochii-cenușă,
amintirile toate.
apoi,
ca în ultima frază,
ca în întâiul sărut
ne vom împrimăvăra
sau, mai bine,
vom desena pe nisip
alte și alte zâmbete,
fluturi pe nisipul de azi
al clepsidrei.
… minunați fluturi.
la mulți aaani!