despre oameni şi poveştile lor

calea regilor (o poveste despre lumea lui sanderson)

Calea regilor (vol. 1)apărută în toamna trecută, calea regilor a lui brandon sanderson a fost cu certitudine una dintre cele mai așteptate cărți ale canadianului făuritor de lumi, așa cum îl numise recent și mihaela, în recenzia ei la ultimul imperiucarte la care trudesc și eu de ieri. dincolo de faptul că sunt scrise de același autor, calea regilor și ultimul imperiu (primul volum din seria născuți în ceață) mai au ceva în comun: traducerea este munca lui tușa vero sau a motanului ei, încă se mai dezbate subiectul. happy

revenind la calea regilor și la sanderson ale cărui volume depășesc fiecare 700 de pagini, mai toate recenziile îl situează pe tânărul și prolificul autor undeva de-a dreapta lui tolkien sau robert jordan, al cărui fan se și declarase. iar asocierea cu tolkien pe mine m-a dus imediat cu gândul la ecranizarea seriei de către același peter jackson, deocamdată o simplă speculație pisicească (și mai repet o dată că prefer de departe să citesc cartea, decât să văd filmul), dar sunt sigură că succesul de care se bucură calea regilor va ademeni cinematografia americană așa cum s-a întâmplat de pildă și cu jocurile foamei (tradusă tot de tușa vero), o ecranizare care pe mine m-a făcut să vreau să recitesc seria pe care o devorasem la vremea ei.

o recenzie la calea regilor este după mine imposibilă. am citit cartea de crăciun (primită în dar de la tușa vero) și a fost pentru mine un tur de forță. o așteptasem încă de când se chinuia tușa noastră cu traducerea cuvintelor gen cristalarmură și cristalpurtător, ryshadium sau animod demonstrând apetența lui sanderson pentru cuvinte inventate și de aceea cu atât mai dificil de tradus. știam de pe-atunci că romanul lui sanderson avea în spate o documentare de zece ani și că acuratețea descrierii este una surprinzătoare, pe măsura imaginației acestui autor.

ținutul rosharului este locul unde, odinioară, cavalerii radianți au dispărut, locul în care cele patru personaje principale se regăsesc și interacționează: prințul dalinar kholin, fratele regelui ucis, ale cărui viziuni îl duc aproape de nebunie. ghimpele negru, marele războinic în cristalarmura sa lucitoare va sfârși pe câmpiile sfărâmate sau va reuși să aducă liniștea și pacea de odinioară a rosharului? îi va uni pe toți ca în vremea radianților? va permite ca vechea iubire pentru văduva fratelui său să renască? rămâne de văzut.

la celălalt capăt al tabloului, podarul kaladin ne atrage atenția. coborât pe cea mai joasă treaptă a lumii, sclav silit să care podurile în luptă, el este măcinat de reproșurile pe care și le face pentru moartea fratelui său și a atâtor alți oameni alături de care a luptat. menit să devină chirurg ca și tatăl său, tânărul alethi te face să-l îndrăgești cu ezitările, cu frământările, cu năpastele lui. și chiar dacă știi că este ”binecuvântat de furtună” tot îți tremură sufletul la fiecare încercare de-a sa. va reuși să se salveze împreună cu oamenii de la podul patru? va reuși oare să se ierte pentru că nu l-a putut salva pe fratele său?

din neamul parshendi vine primul personaj al cărți, cel făr’ adevăr, un cristalpurtător căruia i se ordonă uciderea regelui rosharului. neamul parshendi este cel care, prin crima sa, declanșează întreaga acțiune a cărții, războiul dintre alethi și parshendi de pe câmpiile sfârâmate. fiind un făr’ adevăr el este obligat să asculte ordinele celui în slujba căruia se află, cel care deține piatra de legământ, fără a pune întrebări. iar puterile sale îl ajută: să ucizi este păcat, dar va ucide așa cum este ordinul, chiar dacă apoi va plânge.singura viață pe care n-o putea lua el însuși era propria viață, el este szeth-fiu-fiu-vallano, asasinul în alb.

lumea femeilor în calea regilor este și ea una aparte. femeile alethi cu mâna stângă acoperită, femei deprinse cu scrisul, în vreme ce bărbații erau străini de această știință, femei care pot animodela și trăiesc pentru studiu, așa cum este jasnar kholin, prințesa eretică dar și shallan, ucenica venită să fure animodul prințesei pentru a-și salva familia de la ruină. deși aparent departe de lumea războaielor și a intrigilor, femeile din calea regilor au și ele drumurile lor bine definite, sunt parte din tot acest întreg fabulos, amețitor și atât de ademenitor. va reuși shallan să câștige încrederea lui jasnah și apoi să fure de la ea? și asta veți descoperi plecând pe … calea regilor.

am citi calea regilor în trei zile. când am terminat și ultima pagină aproape că mi-a fost greu să mă despind din magia acestei lumi descrisă încet, cu grijă,  cu patimă aș spune și atât de vizuală. știu că seria se continuă cu words of radiance, așa că aștept cuminte și sper ca traducerea să fie făcută tot de tușa vero. pentru că la final trebuie să recunosc că mi-a fost dragă această carte și pentru că poartă în ea amprenta traducătorului, o doamnă pe care mi-a fost dată bucuria să o cunosc și să o citesc și pe care o găsiți în cartea ei floarea de loldilal. și despre care spun că are o imaginație egală cu cea a lui sanderson. dar până ce tușa vero ne va delecta cu o nouă poveste ori va traduce words of radiance, deocamdată citesc ultimul imperiu, primul volum din seria născuți în ceață a aceluiași sanderson.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

9 thoughts on “calea regilor (o poveste despre lumea lui sanderson)

  1. Aici e cristalarmura? Ai dreptate omul scrie și descrie cinematografic, mi-a fost greu să percep că îmi suna telefonul cu nasul în carte.
    Cât despre cuvintele inventate tare bănuiesc că a tras cu ochiul la duzinile de cuvinte de pe vremuri happy

  2. rolling on the floor să știi că și eu m-am gândit la duzinele inventate! și da, scrie atât de cinematografic că eu am fost dispărută în ceață trei zile. ba am și închis telefonul să fiu sigură că evit să povestesc cuiva la telefon în loc de crăciun și cozonaci despre mâna stângă și cristalarmuri. abia aștept words of radiance (dacă nu cumva m-apuc s-o citesc în original, ceea ce ar fi totuși cam mult pentru mine pentru că iubesc să citesc repede ori în engleză mi-ar fi dificil). dar să termin întâi născuții în ceață. big grin

  3. La duzinile inventate m-am gândit şi eu. big grin
    De-aia am şi cerut sfaturi pe grupul FB al “duzinii” din vremea când traduceam cartea. happy
    Şi le mulţumesc tuturor celor care mi le-au dat!

  4. atunci, vero, cred că am realizat cu adevărat, cât de mult din tine este în ceea ce traduci. și cât de greu poate să fie. da, este și frumos, în măsura în care oameni nebuni și împătimiți de lectură, mai stau cu câte o carte în brațe o zi întreagă. într-un fel, tu zămislești cartea a doua oară, în limba noastră. și eu mulțumesc.
    și-am mai realizat că din jocuri lingvistice se pot naște lumi. asta mi-a dat curajul să mă gândesc că (uite, fără să fi știut de scrierile lui sanderson am propriul gallant din 2010 când am scris prima bucată din căutători) poate într-o bună zi sturmkaiserin și căutătorii vor fi două povești de sine stătătoare.
    și poate că și râpa amăgirilor va fi mai de întindere: poți, știu că poți. big grin

  5. Aş vrea să-ţi văd poveştile într-o carte, psi, adunate laolaltă, ca să fie savurate pe îndelete.

    Cât despre mine, şi eu mă gândesc că pot, dar, până una-alta, văd că nu pot! big grin

  6. stai să le termin, vero, că-s începute din toate colțurile. pe-ormă facem pdf și gata. carte? nu prea cred… sunt tot mai dezamăgită de lumea cărților, așa că oaze ca cea oferită de tine sunt pentru mine mari bucurii. drept e că-mi place să scriu, dar să stau în primul rând și pe deasupra în picioare? oioioi! sad

Comments are closed.