puține zile ne mai despart de sfârșitul acestui an pe care mulți dintre noi îl numesc greu, încărcat. eu aș spune că s-au adunat deja ceva mai mulți ani de când tot repetăm, de când tot spunem aceste cuvinte: greu, povară, neajunsuri, suferință. și ardere. cuvântul lui 2015 pare să fie, este de fapt acel colectiv cu incendiul care a ars, încă mai arde bucăți din noi, arătându-ne fragili și vulnerabili, așa cum și suntem de fapt.
un an în cuvinte. un an de cuvinte. cum să le aduni? cum să le scrii sau să le rostești? se poartă bilanțurile și se poartă listele noi pentru puiul de an care își trage căciula pe frunte. crăciunul a trecut repede și l-am desenat chiar și fără zăpadă. fiecare cum a știut, cum a putut. cum este crăciunul pentru cineva singur? cum este crăciunul în suferință? sunt întrebări de care ne ferim cu grabă… ar durea prea mult, cred. ori am devenit cumva prea egoiști în supraviețuirea noastră.
și totuși, privind în urma a tot ce a fost în acest an, am și urme de zâmbet pe ici, pe colo, semne de recunoaștere și de recunoștință. au fost și mici bucurii în acest an de cuvinte pe care îl închidem curând. de ele îmi voi aminti peste timp, știu. a fost un an în care am scris mai puțin, un an în care prieteniile au fost încercate și unele s-au risipit. un an al începuturilor, în care am decis că poveștile din căldarea de lumină trebuie să iasă la iveală, să fie păstrate undeva, aici. un an al cărților citite. un an în cuvinte încape și campania 1 leu cu tot ce a însemnat ea, cu micile noastre eforturi de a duce un vis, acela al construirii unui spital de hematologie și oncologie pediatrică mai departe. a face imposibilul posibil. și încape mai cu seamă admirația mea pentru oamenii fundației rafael și oamenii care m-au însoțit în visul acestui leu. cândva necunoscuți, acești oameni au devenit parte din viața mea. un an în cuvintele mamei Dariei, cea pe care am cunoscut-o la capăt de dor, de durere, de cuvânt. o mamă cu brațele goale și cu inimă atât de mare!
un an în care am călătorit poate mai puțin, dar am regăsit locurile pe care le știam la fel de dragi și am descoperit frumusețea altor locuri, din țara aceasta. alba carolina, castelul huniarzilor, vechea așezare a bruckenthalilor. un an în care m-am revăzut cu foștii colegi de școală generală, prima oară după atât de mulți ani. un an în care prieteniile mele puține au însemnat și mâini întinse, un an de cuvinte rostite cu tristețe, cu fum.
s-au întâmplat multe în acest an grăbit. ne pregătim să alergăm spre celălalt an, unii dintre noi cu speranțe, cu visuri mari. visurile mele sunt mici. și le păstrez așa. închei anul cu un ciob perfect, un crăciun în care am citit calea regilor dăruită de tușa vero, cea care a tradus-o de fapt, un crăciun în care prietenia a devenit îmbrățișare. și mulțumesc.
mulțumesc bloggerilor brașoveni alături de care am trăit experiențe frumoase în acest an: manu, robert, sergiu, răzvan și alex. mulțumesc tușa vero (darul tău de crăciun este neprețuit pentru mine, ca și timpul pe care l-am petrecut citindu-ne atâția ani) și celor care mă mai citesc, mă mai însoțesc, chiar dacă eu scriu mai puțin acum (mă voi opri de la a nominaliza, dar sunt sigură că vă știți cu toții). mulțumesc celor ce îmi sunt de atâția ani tovarăși de drum, prieteni și mulțumesc ție, bogdan. în esență, anul de care ne despărțim curând încape în același cuvânt pe care l-am mai spus încă de multe ori: omenie. așa că asta vă doresc pentru anul ce vine: omenie, oameni buni alături de voi pe drumurile pe care veți merge, alegeri bune și sănătate.
un an bun!
vă urează mâțul pervazier
Acum vrem să ardem anul care-a trecut, dar, totuși, în general, ne întristează trecerea anilor. Cine să ne mai înțeleagă?!
Un an nou așa cum îl gândești, Psică, dar, oricum, el vine cam așa:
“Plosca pliști și plosca ploști
Plom ploșiu cu pruni prosoși
Praz propit pe placi cu pluni
Doi tăciuni și doi cărbuni.
Ștrip ștropit și ștris șilșit
Șomoiog și strug șirșit
Ștos-n ștol și ștras cu ștruni
Doi tăciuni și doi cărbuni.
Zizi zazag zobi cu zări
Smuls zolid zornea pe zgări
Zdrap cu zdras și zdraz-n zdruni
Doi tăciuni și doi cărbuni.
Liță-n lați și loft cu lifte
Lulm lurostic lat la lefte
Log lolis și luți loruni
Doi tăciuni și doi cărbuni.
Bețe-n burți și porți cu pițe
Boroboațe cu bubițe
Boț bălțat de bârzoi beți
Bulbucați și bonți bureți
Bâldâbâc babuc buluc
Cacealma ciubuc calmâc
Hodoronc hatâr hulduc
Papalaz popas papuc.
In anul ce se apropie la fel de linistit ca torsul unei pisici fericite , iti doresc ca tot ce a fost frumos in 2015 si se poate continua sa se continue,sa ai multa tihna si cuvinte ce vor fi scrise frumos,oameni frumosi sa iti fie alaturi,noul ce va fi sa iti fie un nou senin si norii sa te ocoleasca.
mulțumesc gutuiță.
cumva tot ce îmi doresc este să fiu sănătoasă. oamenii vin și pleacă, prieteniile se nasc și se sting, cuvintele se adună și se risipesc, cumpenele sunt făcute doar pentru trecere. îmi doresc doar să am puterea să trec senin prin toate cele câte or fi. și să reușesc pentru sufletul meu să termin trei povești: căutătorii de lut, castellana și sturmkaiserin. iar ție îți doresc să rămâi așa cum ești: un om senin și blând, înțelept și cald ca o gutuie. să fii sănătoasă și să ai mereu un zâmbet pe chip.
Când credeai și tu că știi cum sau în ce se termină, adică în “doi tăciuni și doi cărbuni”, na, ca se sfârșește sub papuc.
Mă bucur că ţi-a plăcut darul meu, psi!
Eu îţi mulţumesc pentru tot ce ne dăruieşti tuturor pe blogul tău şi pentru tot ce a însemnat “clubul psi”.
Să ne citim cu bine şi în 2016!
La mulţi ani!!!
Pisic, prietenii … cu intermitenta, nu-i amintesti? 😆
Nostalgia o fi buna la ceva, dar pe mine ma deprima. Nici la mine nu mai intra multa lume, ca odata cind nu le mai stiam numarul, dar principiul meu e ca cine vine-i binevenit, cine pleaca, e bineplecat. Numaeste-l “postulatul lui papa” daca vrei, dar I’m not going to loose sleep on that
Prefer sa ma gindesc
la vacanta, la petreceri si la mare,
la chestii si chestioare
pe care nu le amintesc
din binecunoscuta-mi pudoare
La multi ani don’soara si multa sanatate, ca e mai importanta decit orice prietenie virtuala!
Îţi doresc un an mult mai bun ca ăsta! Sănătate multă şi bucurii pe măsura sufletului tău frumos!
vero, am să repet: orice carte are în ea amprenta scriitorului și a celui care o traduce. citind cele peste 1400 de pagini ale căii regilor te-am revăzut în lumea ta, cu grișka alături, trudind. și îți mulțumesc pentru asta și pentru tot ce a fost bun. clubul acela merge mai departe cu voi, chiar dacă sub alt semn și sub alt nume. spor la scris să aveți! și un an bun și senin!
papi, mulțumesc de urare. prietenie virtuală? regret, dar eu cred doar în prieteniile clasice, acelea cu îmbrățișări, cu întâlniri, cu lucruri pe care le fac oamenii, împreună. recunosc că virtualul mi-a dat ocazia să cunosc oameni, să ajung la ei pe calea cuvântului, să comunicăm, ba chiar să devenim- unii- prieteni. dar prietenii sunt puțini. și buni.
și mai completez că mă bucur de liniștea de pe blog la fel de mult cât mă bucură puținele comentarii (ale tale sunt la fel de efervescente ca pe vremuri și tare mulțumesc). poate că postarea are un ton nostalgic, fără să fi atins decât în treacăt amintiri, în realitate sunt doar obosită. termin, din nou, un an în genunchi, dar este bine că îl termin.
salutări doamnei tale. un an bun și senin vă doresc.
un an frumos, potecuță. un an cu bine, cu oameni frumoși cu mai mult vers, căci îl știi a scrie, cu mai multe bucurii să ai.
și mulțumesc de toate și de tot.
Anul ăsta am rămas dator cu niște alergări, dar sper să recuperez terenul pierdut în 2016.
Keep up the good vibe, colega.
dator, sergiu? da de unde!
să fim bine, zic. că ne-or găsi și-n anul ce vine ceva isprăvi împreună. până atunci, pervazier te salut și te citesc.
E frumos când mai trece un an și vezi ca-ți ții prietenii aproape.
Da, pentru mine au fost doi ani grei, cu multe surprize, în mare neplăcute și nedorite, cu alunecări abrupte, cu pierderi… dar bănuiesc că-si au toate rostul.
In alți ani nu mă bucuram de trecere, nu mă bucur nici acum îndeosebi, ceea ce numim timp îmi aduce eventual riduri si frici de bătrânețe, chiar dacă sunt încă atat de subtile incat doar le anticipez.
La mulți ani cu sănătate Pisico!
la mulți ani, hapi! reciteam un text de acum un an și ziceam acolo de niște oameni care anul acesta s-au dus la cer, de greu, de multe. cumva cred că și eu am pierdut bucuria sfârșitului de an și cumva cred că este firesc așa. ne trec anii noștri de fapt.
să îți fie bine în anul ce vine.
Un an bun, Psi! Să ne bucurăm de ce avem și să sperăm la vremuri mai bune!
adrian, parcă tot sperăm și parcă tot mai puțin pare să fie ce avem…
un an mai bun să fie la voi!
Cuvinte frumoase. An nou fericit si cu multa sanatate, asa ne vedem voiosi!
an nou cu bine, alex! să ne revedem mereu cu zâmbetul pe buze!
visurile tale nu sunt mici, mai ales ca nu sunt doar ale tale. visurile impartasite din generozitate si omenie, visurile care aduc oameni impreuna spre folosul altor oameni sunt visuri mari, imense. iar tu stii sa aduci oameni impreuna, chiar si prin cuvinte.
imbratisari virtuale cu gandul la alte imbratisari reale draga psi!