despre oameni şi poveştile lor

von haferland mit liebe

pe drumul ce duce spre sighișoara, după ce treci de pădurea bogății, cea plină de serpentine și de copaci ca în poveștile astăzi uitate ale copilăriei, intri în haferland, locurile unde odinioară comunități puternice de sași au ales să-și construiască leagănul, casa. de la rupea și până la saschiz, de la meșendorf, bodendorf, fișer și roadeș sau viscri cel atât de promovat de prințul charles, pe la începuturile anilor 90 din secolul trecut, familii întregi de sași au ales să plece în germania, țara de-o limbă și de-o gândire cu ei, acel acasă visat atât de mult. dar asemeni celor care plecaseră înainte, cu eforturi numai de ei știute și cu multe lacrimi și pe care îi așteptam și eu în vremurile copilăriei mele, sașii de-acum se întorc în fiecare vară în matca lor atinși de un dor pe care l-au numit săptămâna haferland  și despre care v-am povestit recent.

ba chiar mai mult, sunt fii ai satului care se întorc aici după ani, în românia, alegând să trăiască  în căldarea noastră de lumină, să făptuiască binele, dorind totodată să reînvie valorile, tradițiile locurilor în care s-au născut și să le promoveze. așa s-au născut fundațiile tabaluga – peter maffay sau fundația michael schmidt, dintr-o prietenie a doi sași care și-au dorit să readucă în atenția oamenilor aceste locuri, cultura și tradițiile de odinioară. parteneri în săptămâna haferland (alături de fundația mihai eminescu trust și fundația adept), i-am văzut sâmbătă pe cei doi oameni în criț, locul unde am petrecut o zi întreagă într-un amestec de bucurie și de nostalgie. și spun nostalgie pentru că multe dintre cele văzute mi-au reamintit că haferland este țara copilăriei mele, a vacanțelor mele în care limba germană era un ingredient firesc.

la invitația organizatorilor am pornit sâmbătă dis de dimineață către criț alături de alex și ramona, răzvan și robert, lăsând în urmă agitația orașului, freamătul și mai ales poluarea. aveam să descoperim micul căuș de case, de dincolo de dealurile verzi pregătite parcă de sărbătoarea care adusese acasă pe fii de odinioară. costume populare pe care mi le mai aminteam, aceleași dansuri specifice, muzica de fanfară și chipurile inconfundabile ale sașilor peste care anii nu reușiseră să șteargă dorul de acasă, de acest loc în care liniștea îngenunchează timpul.

biserica fortificată din criț, dealurile și ulițele pietruite ne-au fost gazde și martori la bucuria unei zile plină de emoție. concertul de orgă, slujba oficiată de episcopul reinhard guib, dansurile prezentate de grupul korona, expoziția ”istoria ne învață”, emoționanta oră de germană sau recitalul de chitară, concursul de biciclete a cărui festivitate de premiere s-a desfășurat într-o explozie de aplauze, toate au culminat cu balul început aproape de sfârșitul zilei. pentru că sașii adoră balurile, odată cu lăsarea serii oamenii, bucuroși de reîntâlnire și de tot ceea ce ne încântase deja și pe noi, s-au prins repede în leagănul muzicii atât de bine știute.

am aflat despre regulamentul școlar sătesc, chiar cel mai vechi fiind găsit la criț, despre contribuția și efortul susținut al bundestag pentru dascălii care continuă educarea copiilor în limba germană (proiect susținut și de asociația michael schmidt) așa cum odinioară făcea magister honterus în cetatea coronei. am regăsit spiritul german care mi-a influențat atât de mult copilăria și undeva în suflet am regăsit intacte amintirile mele, cele atât de dragi.

pe când seara se cobora tot mai mult și noi ne apropiam de brașov, căldarea de lumină a sufletului meu, în autocar se lăsase liniștea. fiecare dintre noi purta pe chipuri un zâmbet care spunea șoptit: danke schonn haferland!  să ne revedem cu bine la ediția a patra, cea de anul viitor.

von haferland mit liebe… a povestit pentru voi mâțul pervazier. imagini deosebite găsiți la robert, asta dacă nu mă credeți pe cuvânt când spun că transilvania mea este atât de frumoasă.

update: ieri, 10 august, peter maffay a primit titlul de cetățean de onoare al orașului brașov, devenind totodată ambasador cultural al orașului nostru. școala al cărui elev a fost cu mulți ani în urmă (nr.12 de pe strada de mijloc) îi poartă de ieri numele omului care este un puternic militant pentru pace și un sprijin însemnat (prin fundația tabaluga) pentru copiii defavorizați: numai la roadeș s-au investit peste 3 milioane de euro pentru o tabără destinată acestor copii.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

1 thought on “von haferland mit liebe

Comments are closed.