locuri din sufletul pisicii

brașov. din căldarea de lumină (katharina siegel)

poarta schei14, casa tartler, katharina siegelcând cobori în corona dinspre poarta șcheilor, pe strada mică, tivită cu amintiri și istorii aproape uitate, numită cândva ulița albă, la numărul 14 te întâmpină o casă de culoare verde, cu tencuiala cam căzută. clădirea aparține bisericii evanghelice și în ea a funcționat bună vreme… o grădiniță. pe la jumătatea secolului al cincisprezecelea însă, aici locuia zunftsmeister siegel, adică starosele breslei țesătorilor din seillergrasse (ulița funarilor astăzi strada castelului). thomas si susanna siegel, proveneau din clasa de mijloc a coronei, dar la momentul poveștilor noastre, necazurile dăduseră peste familia lor: mai întâi căzuse starosele rob la turci, în 1438, iar apoi sărăciseră după ce avutul le pierise, în 1450, într-un incendiu, așa că se mutaseră în casa tartler, la rudele susannei. “averea” lor însă, o copilă pe numele ei katharina,  cu ochi albaștri și cozi lungi, bălaie, a fost trimisă la mănăstirea franciscană din mahlersdorf (astăzi odorheiul secuiesc) unde avea să locuiască vreme de cinci ani. katharina siegel, născută la 29 aprilie 1438, era frumoasă. împlinise 17 ani și deja roiau în jurul ei pretendenții, așa că bătrânul thomas și-a readus odrasla acasă. o căsătorie bună ar fi putut aduce din nou prosperitatea bătrânului țesător, de-acum bolnav.

se spune că era o dimineață geroasă de decembrie. potrivit obiceiului vremii, fiecare familie asigura prin rotație hrana celor ce apărau cetatea din bastionul breslei de care aparțineau. katharina, împreună cu verișoarele sale, se chinuiau așadar să ducă sania cu alimente la bastionul țesătorilor când a trecut pe acolo împreună cu soldații săi prințul vlad, ducele de făgăraș și amlaș, pe care ioan corvin îl ajutase să evadeze de la turci și să se instaleze la corona, însărcinându-l cu apărarea flancului sudic transilvan de năvălirile otomane. prințul a sărit degrabă să o ajute, cu ochii lipiți pe chipul de dinaintea lui.

căsătorit a doua oară, cu nepoata reginei sofia a poloniei, anastasia holszanska, năprasnicul prinț, nimeni altul decât vlad țepeș, era cunoscut pentru iubitele sale din transilvania (ursulla din schassburgul natal; erika din bistrița și lize din hermannstad sunt doar câteva dintre frumoasele care îi căzuseră deja în mreje și pe care avusese apoi grijă să le căsătorească), dar tânăra blondă dinaintea lui avea să-i fure inima pentru totdeauna, înfruntând chiar nemulțumirea sașilor din cetate care și-ar fi dorit-o drept noră și care oricum se temeau de prințul cel iute vărsător de sânge. de fapt între vlahul din ordinul dragonilor, care se îmbogățise din negoțul cu cai și comunitatea săsească era mare ură.

katharina siegel și vlad țepeș au trăit de-a lungul a 20 de ani o poveste de iubire din care s-au născut cinci copii: vladislav, catherina, christian, hanna și sigismund. se spune că atunci când katharina ar fi așteptat cel de-al doilea copil al lor, săsoaicele din corona ar fi prins-o și după ce au bătut-o zdravăn, ar fi legat-o la stâlpul infamiei, tăindu-i cozile cu care se mândrea atât de mult. la aflarea veștii, vlad țepeș s-a înfuriat peste măsură amenințând toată suflarea cetății. una dintre cosițele katharinei a fost recuperată de vlad și păstrată într-un dulap. anastasia, soția lui, prinsă pe când încerca să umble în dulapul respectiv, a încasat de la țepeș o bătaie zdravănă.

cei doi, în ciuda iubirii lor, nu s-au căsătorit niciodată. rămas singur după sinuciderea anastasiei în 1462, vlad țepeș ar fi purtat corespondență cu papa pius al doilea pentru obținerea unei scrisori de indulgență. prins și întemnițat de mathias corvin, țepeș a acceptat căsătoria cu elisabeta de hunyadi în schimbul eliberării sale. katharina i-a rămas mereu aproape, chiar dacă a refuzat să-și părăsească locurile natale atunci când țepeș a urcat din nou pe tron, iar domnitorul a avut mereu grijă de copii lor, așa cum atestă cărțile funciare de la 1850.  familiile draguly, siegel și laszlo sunt urmașii acestei povești de iubire începută la jumătatea secolului 15, lângă bastionul țesătorilor din brașov.

casatepespovestea lui katharina siegel a fost scoasă la lumină de istoricul brașovean diana krausser, cea care se pare că ar fi găsit și testamentul domnitorului care și-ar fi dorit să-și găsească odihna veșnică în cetatea pe care a iubit-o atât de mult. pătimașul cu ochi verzi, ca de balaur, așa cum este redat de diana krausser, a fost un erudit, dotat cu o inteligență uimitoare, dar prea puțin iubit de comunitatea în care a trăit. locuința sa din brașov, situată pe strada constantin lacea, a fost o bună vreme azil de bătrâni, iar în timpurile lui funcționa aici și un spital de campanie.

tot din sursele istoricului brașovean, se pare că vlad țepeș ar fi fost cel care ar fi ctitorit biserica neagră. dar până la confirmarea sau infirmarea acestei ipoteze, rămâne o poveste de iubire desenată cu multă gelozie, cea care a stat la baza romanului lui bram stoker, o poveste prea puțin știută.

pentru că brașov. din căldarea de lumină.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

12 thoughts on “brașov. din căldarea de lumină (katharina siegel)

  1. Interesantă poveste! winking M-aş putea identifica cu principele Vlad – am ochii verzi şi mi-au plăcut dintotdeauna blondele cu ochi albaştri şi cosiţe lungi. big grin Ba chiar aş trage în ţeapă oarece boieri şi dregători ai zilelor noastre… cool devil

  2. țepeș a dat mult de furcă sașilor, dragoș, eu cred că legendele cu trasul în țeapă sunt ca uneltirea săsească prin care a fost închis la vișegrad, vreme de 12 ani. se știe că sașii îl urau pentru că se amesteca deseori în negoțurile lor. de altfel anastasia se pare că s-ar fi sinucis tocmai de teama teminței otomane.

  3. Cine ştie care a fost de fapt adevărul adevărat… Eu ştiu un lucru: fără foc nu iese fum (excluzînd ţigara electronică big grin ).
    În rest, istoria e doar o adunătură de poveşti de adormit copiii, ştiut fiind că fiecare regim a modificat-o după interesele proprii. Nici măcar pentru vremurile pe care le-am trăit n-aş putea depune mărturie, căci n-am fost în toate locurile să pot capta cu propriile simţuri realitatea, iar dacă aş fi fost probabil aş fi povestit-o la fel de subiectiv ca oricine.
    Iată, dar, relativitatea în toată splendoarea ei! winking

  4. corect: istoria este extrem de relativă. happy tocmai că studiind documentele cu referire la această poveste m-am gândit și eu așa, privind în zări, că una ni s-a servit la manual și alta am trăit noi pe 21 decembrie în față la prefectură. asta ca să mă rezum la ce-am trăit io… că la ce-au trăit alții, he, he…

  5. Ştii, portretul Katharinei îmi pare ciudat de familiar. Caut s-o potrivesc cu persoane cunoscute (actori, vedete, amici etc.) dar îmi scapă de fiecare dată. Dacă totuşi…?
     
    De data asta am să rezist tentaţiei iutub – de fiecare dată dau dintr-una într-alta şi mă trezesc c-am consumat cota lunară în două-trei ore. blushing

  6. stai liniștit, katharina a trăit acum cinci sute de ani și mai bine, sigur nu e vreo prietenă de-a ta, iar muzica… e de-a mea. n-ai pierdut nimic. tongue

  7. Reao, priveam totul prin prisma posibilei reîncarnări şi/sau a descendenţei directe. happy Ochii aceia mă tulbură şi parcă i-aş şti de cînd lumea. De ce crezi că m-am oprit tocmai la articolul ăsta, cînd mai ai încă vreo cîteva pe aceeaşi temă? winking Întîmplarea a făcut să nu am nici o legătură directă cu Braşovul – în afară de fiul unui bun amic şi fost vecin de la bloc care e student acolo – aşa că nu m-am implicat în comentarii, dar acum a fost… altceva. Nu, nu berea. big grin

    Şi da, ştiu că ‘poeţii toamnei’ e una dintre formaţiile tale preferate. Audiţie plăcută! happy

  8. dragoș, motivele pentru care comentează cineva pe la mine țin de fiecare. eu așa zic. big grin povești despre brașov vor mai fi pentru că eu cred că este bine să arătăm, să scoatem la lumină locurile în care trăim.
    cât despre formații preferate eu aș spune mai degrabă că ascult cu plăcere unele piese și că da, finougricii par să fie pe aceeași lungime de undă cu mine. încerc însă să păstrez o oarecare distanță: mă feresc de termenul fan și de stadioane.

Comments are closed.