despre oameni şi poveştile lor

brașov. din căldarea de lumină (biserica neagră)

 

IMG_3458braşov. din căldarea de lumină… astăzi vă invit prin biserica neagră.

cumva toate drumurile şi toate privirile par să ducă spre ea, ca şi cum acolo, sub piatra ei neagră se află- şi mai bate- inima bătrânului burg. de pe strajă sau de mai sus de turnurile cetăţii, din belvedere sau de pe uliţele căldărarilor şi vămii, din ascunzişurile de frunze ce mângâie, ca o cascadă de viaţă mereu coborâtoare din munte pe zidul de sud al cetăţii ori mai sus, chiar de pe tâmpa cum priveşti, ea este acolo.  cu turnul ei lipsă, cel niciodată construit, cu clopotele împuţinate de război (ca o mamă bună şi-a dat nu doar fii ci şi propriul glasul obol) martor tăcut al oraşului în care viaţa curge cu repeziciune, privind în jur ca o regină de piatră: marienkirche.

la terminarea ei, în 1477- construcţia a durat aproape o sută de ani, întreruptă fiind de invazia tătară- era cea mai mare biserică dintre constantinopol şi viena şi poate adăposti şi astăzi cinci mii de suflete. mulţi cred că este cea mai bătrână biserică din oraş ori că a fost construită pe locul capelei premonastrensilor, cea a sfintei catarina, în realitate însă cele mai vechi lăcaşe de cult ale oraşului se află nu în corona ci în braşovechi: biserica sfântului martin de pe strajă (construită de templieri undeva în jurul anului 1235) şi biserica sfântului bartolomeu din şprenghi (1225- 1260), o construcţie în stil gotic cistercian ale cărei ziduri de apărare au ferit-o de atacurile lui vlad ţepeş (1458) sau gabriel bathori (1611). cât despre capela catarinei, cea care dădea în katharinen hoff şi mai sus, spre poarta-bijuterie a ecaterinei, prin care se urca înspre şcheii braşovului, ruinele acesteia au fost descoperite în subsolul unuia dintre corpurile de clădire ale liceului care poartă şi astăzi numele marelui cărturar sas johannes honterus, cel care îşi doarme somnul de totdeauna în catedrala evanghelico-luterană în preajma căreia a trudit. statuia fiului de tăbăcar din corona care şi-a dedicat întreaga viaţă reformării şcolii săseşti ce fiinţa în oraş din anul 1388, veghează şi ea curtea bisericii şi clădirile unuia dintre cele mai cunoscute licee ale oraşului nostru în care limba de predare este şi astăzi germana.

să credem aşadar mai lesne sursa potrivit căreia marienkirche, cunoscută după marele incendiu din 21 aprilie 1689, drept schwarze kirche (da, biserica neagră), nume acceptat oficial abia în secolul nouăsprezece, să credem aşadar că ea s-a învecinat cu acea dispărută capelă aparţinând premonastrensilor, fiind ridicată pe ruinele unei biserici distruse de turci în anul 1241. orga a fost aşezată în lăcaş în anul 1499, dar a suferit şi ea serioase prejudicii în incendiu. cea existentă acum în biserică, orga buchholz a fost construită între anii 1836 şi 1839 este cu siguranţă cea mai mare orgă din sud-estul europei, motiv pentru care, atunci când veniţi în oraş, ar fi bine să vă luaţi un răgaz pentru concertele care se mai ţin şi dintre care cele mai frumoase sunt acelea din preajma crăciunului. alături de ea, de puţini ani se află orga hesse, orga de cor, folosită în timpul slujbelor şi adusă din nordul transilvaniei.

revenind la marele incendiu ce aproape a pus la pământ economia oraşului şi care, iscat din strada fânarilor a cuprins repede întregul oraş, ajungând până la biserica neagră, pe lângă acoperişul, clopotele şi turnul grav avariate, au pierit atunci pentru totdeauna manuscrisele şi cărţile din vasta bibliotecă fondată de honterus. grav avariată, biserica a fost reconstruită cu ajutorul meşterilor din danzig şi adăposteşte şi astăzi impresionanta colecţie de covoare orientale (cea mai mare după cea din topkapî), fresca mariei şi altarul din feldioara (ambele ca şi cristelniţa datând din secolul XV) şi o seamă de veşminte liturgice trecute până nu demult cu vederea.

este una dintre emblemele oraşului şi cu siguranţă apare în multe fotografii ale celor care trec pe aici. în preajma ei sunt mereu oameni curioşi privind către piatra neagră, de dincolo de timp. la orga ei au cântat daniel croner, johann lukas hedwig, rudolf lassel, victor bickerich şi paul richter nume care astăzi par neştiute nouă, străine, uitate. ca atât de multe altele. odinioară probabil că măreţia ei se vedeam mai bine din piaţa târgului, astăzi ea este parţial acoperită de casa flitsch-plecker şi de clădirea unde a funcţionat întâia farmacie a oraşului, iar legendele ei au rămas şi astăzi învăluite de mister: de pildă statuia copilului îngenuncheat de pe acoperişul bisericii (în partea de nord) despre care se crede că reia mitul jertfei în creaţie. cea mai amuzantă legendă însă este cea a mingii de tenis rătăcită pe statuia unuia dintre preoţi pe care însă puţini o cunosc.

braşov. din căldarea de lumină…. acasă. happy

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

28 thoughts on “brașov. din căldarea de lumină (biserica neagră)

  1. Cami, recunosc, eruditia ta ma copleseste. Trebuie sa fac un adevarat studiu.
    Am vizitat candva Biserica Neagra, dar spre jena mea, informatiile capatate atunci, s-au dus pe apele uitarii.
    Bine ti-a zis Alma Nahe, Cronicareaso!
    Te admir pentru eruditie!
    Onu

  2. îţi accept admiraţia, onu, dar numai dacă vorbim despre curiozitatea mea (proverbială, că doar sunt o pisică!) happy
    sunt scotocitoare, da, iubesc să aflu ce a fost ieri şi să dau mai departe, cam la fel cum fac şi cu parfumurile. îmi place să ştiu. iar braşovul… aici este o poveste tare frumoasă: îl reînvăţ împreună cu voi, pentru că adaug cuvintelor mele cercetări atente. totul a pornit pe facebook, locul unde o mână de braşoveni distribuim imaginile oraşului, postate de fotografi profesionişti. o fac şi eu, aşa a apărut “braşov. din căldarea de lumină“. apoi mi-am spus: doar poza fără câteva cuvinte, fără un aport cât de mic? şi am început să scriu scurte istorii despre locurile noastre. curând s-a dovedit că poveştile sunt ceva mai lungi şi le-am vrut în locul sufletului meu, aici. aşa cum spuneam chiar în întâia postare, este un demers făcut în primul rând pentru mine: să nu-mi uit eu leagănul. pentru că nu m-aş ierta.
    offtopic: să mă cauţi, te rog, prin spam la tine… posibil să mă fi rătăcit. happy

  3. Cami,
    Nu te-ai ratacit, nu te las s-o faci.
    Esti prea buna, sa fii pierduta, fie si prin spam.
    Dar apropo, iti amintesti cum ne-am cunoscut?
    Ei bine, s-a petrecut printr-un reusit post al tau despre parfumuri.
    Ai avut atunci, primul impact asupra mea.
    Si ce impact, de unde adevarul ca spiritul cuvantului maiestru este indestructibil.
    Imi amintesc.., parca a fost ieri.
    Mi s-a reprosat cred, ca sunt prea entuziast, fata de lucrarea ta.happy
    Proba timpului, a dovedit ca valoarea nu poate fi uitata.
    Onu

  4. laughing îmi amintesc perfect de bine, onu! parfum de mireasă se numea, el este astăzi şters de pe blog doar pentru că a fost lărgit şi a devenit astfel trei postări în ciclul tipologiilor parfumate. ce măr al discordiei a fost acel început… şi cele ce-au urmat! ce inutilă rană a trebuit să închid şi să uit! sad
    dar, să lăsăm urâtul în uitare şi… îmi reamintesc perfect de bine emoţia citirii primului tău comentariu, îmi amintesc zâmbetul meu, pe jumătate temător… îmi amintesc perfect de bine deşi au trecut aproape patru ani. ieri, acum patru primăveri. happy

  5. Asa este Cami,
    Cred ca am scris un comentariu destul de entuziast, care a deranjat anumite orgolii, care nu au rezistat sa nu se manifeste in cerbicia lor.
    Dar, vorba ta, entuziasmul clipelor respective s-a dovedit de neuitat, asa ca sa lasam uratul in zona lui , uitarea.
    Iata ca se confirma impresia deosebita, despre tine, in fata careia, eu si Madi ne-am bucurat ca niste copii nastrusnici.
    O seara cu miresme de parfum de mireasa happy
    Onu

  6. ba cu miresme de … floare de lotus să fie, că eu despre ea şi florile primăverii scriu acum, onu! e drept că mânată şi de kenza, căreia i-am promis o nouă poveste cu flacoane, dar şi de reamintirea începuturilor cunoaşterii noastre. happy da, un fel de dar. de cuvinte. de suflet.
    seară lină să avem cu toţii

  7. laughing năsturimeee! ai chef de joacă?
    în prima fază am sărit ca arsă: oare io oi fi scris aşe? m-am spăriet de numa’ rolling on the floor

  8. Cami,
    Cred că “năsturime”, el sau ea, a fost impresionat, ca altădată cineva, de scrisul/comentariul tău plin de viaţă, şi nu a rezistat entuziasmului de a nu reacţiona.
    Înţeleg foarte bine genul acesta de reacţii empatice, şi mă bucură când se adresează, mie sau celor dragi.
    Aşa că, admirabil răspunsul tău.
    Te admir pentru asta. happy
    Onu

  9. onu, q-sound, alias nasturele cel galben (nume căpătat din cauza unei postări de-a mea numită chiar așa: nasturi) ştie foarte bine cine este kenza.mai bine decât mine chiar. happy

  10. scuze onu dacă s-a înţeles greşit! sad aici oala fierbe pentru toţi şi numai cafea şi cuvinte. pe alese. dacă frige cumva, dă un strigăt şi punem blăniţa pentru protecţia musafirilor. happy

  11. păi tu eşti numa’ una, măăăi! sad
    şi bee: de unde staţi voi şi pân’ la oraş îs 7 kilometri. ştii? şi dacă vremea va fi la fel ca acu’ sad pff….

  12. nu se poate! mă uit la potbal, sis! de fapt chiar închid prăvălia dupe ce termin de tastat. vorbim în altă zi, bine? happy

  13. Era o amenințare, nu un fapt! laughing Vorbim zilele astea, oricum. Tre’ să fiu pe 4 april la ora 17.00 la Gală. Da’ eu aș ateriza mai de dimineață, să bem cafiaua împreună.

Comments are closed.