mi-am pus inima cu vedere la stradă
ca o pisică torcând bineţe trecătorilor,
ea s-a aşezat în pervaz
aşteptând întâmplările.
mii de oameni au trecut pe acolo
purtându-şi sacoşele,
conştiinţele,
propriile lor inimi bătând
ca nişte ceasuri minuscule, uşor dereglate.
câteodată îmi zâmbea o pasăre
denunţând anotimpuri noi,
câteodată mă chema un câine
să roadem amândoi osul
demult îngropat al nepăsării.
mai mereu însă
numai ploaia mai râdea spre mine
cu o mie de ochi orbi
şi mă amăgea vântul
astăzi mi-am legat însingurarea de gleznă
şi atât.
14 thoughts on “cu inima la vedere”
Comments are closed.
Dear, un spirit atât de liber cum e Psi nu poate fi priponit. Nici măcar cu însingurări prinse de gleznă. Ține-te de blana mea și scutură lăbuța!
dear, solitude is my first name!
ne leagă o veche iubire… dar ţin de blana ta, că prea facem o păreche nebună! 
Păi cred și eu! Cine a mai pomenit felină cu spirit de turmă?
Facem pereche nebună că suntem blănoase fără pereche
fără pereche sau desperecheate, ma belle?
Despăducheate nu desperecheate
Și încălțate pe dos dar altfel, fără seamăn 
aoleo, iar dai tot din casă?
ce mă fac eu ci tine, măăăi… mai-muţă ce eşti!
Te-ai înhăitat deja. Nu mai ai ce face
Cineva trebuie să-ți strice și reputația 
reputaţia mi-e precum blana, domniţă! pătată…
Petele pe reputație sunt ca sarea în bucate.
Scă-pată în exces 
să milităm întru excesul de pete aşadar!
Am aflat si eu, asa cu intarziere, ca te-ai retras.
era timpul, abisuri, era timpul… puii au crescut mari. sunt sigură că vor zbura frumos.
sagetile se spinteca, ascunse in spatele unor ziduri prea ocupate sa opresca ploaia mincinoasa a o mie de ochi orbi. inima se rupe, sufletul se decojeste amagitor, vantul e impotriva. apoi le iei si le legi la loc cu mici bucati de cuvinte, in spatele acelorasi ziduri.
ziduri? în plină lumină?
dacă spui tu….