în zona unde m-am născut şi trăiesc, vara începe să se stingă încet, cam după 15 august. la început sunt doar zvonuri de brumă şi dimineţi puţin mai răcoroase, prevestind cumva recitalul de rugină care va urma şi pe care îl ghicesc deja.
acum, când vara se topeşte în pahare, alungând încet turiştii de pe străzi, oraşul meu îmi pare că devine cel mai frumos şi parcă şi lumina începe să curgă altfel, mai blând, peste toate turnurile şi porţile mai bătrâne ca timpul. într-o astfel de zi mi-ar plăcea să mă însoţeşti într-o poveste numită 365.românia, un proiect nebun, nebun de frumos, un vis conturat de prietenul meu de la cluj, omul care atunci când dispare din colţul lui muzical, este semn că va lăsa frumosul să vorbească în paporniţa plină de fotografii.de o vreme bannerul acestui proiect şi-a găsit loc şi pe acest blog, semn că susţin această idee, dar pentru a înţelege mai bine ceea ce se va întâmpla în următorii doi ani şi chiar şi după aceea, l-am invitat pe călin să ne răspundă la întrebări, atât ale mele, cât şi ale voastre.
1. aşadar, chiar dacă eu ştiu cine este călin, chiar dacă au apărut deja informaţii despre tine, poate că o prezentare a ta, una poate chiar altfel, ar ajuta cititorul să te cunoască. cine eşti tu şi de ce această idee? cum s-a născut ea de fapt?
Despre mine nu mi-a plăcut niciodată să vorbesc, iar acum cu atât mai puțin, dar două-trei cuvinte tot voi spune. Dacă te iei după ce scrie pe diplomă, sunt sociolog, dar de fapt nu-s decât un om care are drumul în sânge și care mai are pe lângă asta și oarece înclinații către fotografie. Cam atât despre mine, pentru că oricum în povestea asta personajul principal este altul, e 365.România. Ideea proiectului nu a venit din prima, pe tavă, ea s-a conturat în timp, iar punctual de pornire au fost afirmațiile unora, mulți la număr, la adresa acestei țări, afirmații nu tocmai măgulitoare. Inițial era vorba să fie doar un proiect online și eventual o carte sau un album foto, între timp am renunțat la “eventual”, iar la final va fi un album foto care va călători prin mai multe școli și va fi prezentat elevilor. Și poate tocmai această parte finală, această caravană prin mai multe școli, va fi partea cea mai importantă a proiectului. Ăștia micii sunt un fel de bureți, care absorb toată informația care le este oferită; dacă aud dintr-o sursă sau din mai multe că țara asta nu face doi bani, ei vor lua de bună această informație. Dacă în schimb te duci în fața lor și le arăți ce locuri superbe sunt în această țară, vor ști că lucrurile stau cu totul altfel, că avem locuri deosebite, că meleagurile acestea sunt într-adevăr frumoase. Ba mai poți să le deschizi și apetitul către cunoaștere, către explorare și poate îi ajuți să se rupă din fața calculatorului și/sau televizorului și să aleagă în schimb mișcarea, drumeția.
2. suntem încă în august, chiar dacă la final, dar încă în vacanţă. privim în jur şi observăm apetitul românilor pentru mări străine şi locuri de dincolo de graniţă. crezi că 365.românia va reuşi să schimbe percepţia românilor? să ne întoarcă acasă… chiar şi pentru vacanţele noastre?
Nu știu dacă își propune 365România să schimbe acest lucru. Își propune mai degrabă să le arate locuri, nu neapărat din cele mai cunoscute, locuri ce merită vizitate, cu atât mai mult cu cât sunt aici, în curtea noastră. Oricum, 365România nu se adresează românului comod, care știe doar de all-inclusive și care nu își poate mișca fundul numai dacă are scaunul unei mașini sub el. Cei vizați de acest proiect sunt în principal cei dornici de mișcare, cei care vor să exploreze, să vadă în fiecare zi ceva nou, cei care nu ar da pentru nimic în lume oboseala plăcută de la capătul unei zile de umblătură pe o zi de zăcut ca o focă la soare. Până la urmă populația-țintă, cea direct vizată de acest proiect, este cea a elevilor, a celor mici, pe care va încerca să îi facă să descopere România așa cum este ea, nu cum ne-o arată știrile de la ora 5 sau alte emisiuni care nici nu prea știu ce caută pe micul ecran.
3. care este bugetul la care te-ai gândit şi cum se va derula efectiv această campanie de strângere de fonduri? care au fost reacţiile oamenilor de până acum, pentru că este ceva vreme de când se vorbeşte de 365.românia (a apărut şi ceva în presă)?
Bugetul este partea cea mai delicată a acestui proiect și pot spune că suma minimă de care va fi nevoie pentru a-l duce la capăt e situată undeva în jurul cifrei de 40 de mii de euro, adică o căruță de bani. Pentru a-i strânge m-am gândit la mai multe variante, una dintre acestea se cheamă “Vând România”. Știu, sunt alții care au vândut-o înaintea mea, iar ceea ce vând eu sunt doar niște parcele pe o hartă virtuală. Care parcele au fiecare valoarea de 500 de lei și vor însemna pentru cei care le vor cumpăra spațiu publicitar pe site-ul 365romania.com, site pe care va fi prezentat drumul parcurs de mine pas cu pas. Știu, deocamdată nu e nici o afacere să cumperi spațiu publicitar pe un site care nu are cine știe ce trafic, doar că această stare de fapt se va schimba probabil destul de radical după începerea proiectului, când vor apărea, zi după zi, imagini cu locurile vizitate și informații despre acestea. A doua opțiune a fost o platformă de crowdfunding, unde lumea citește despre proiectul tău, iar dacă îi place donează o sumă de bani. Poate nu am ales varianta cea mai fericită, fiind vorba de o platformă accesată în principal de cei de dincolo de ocean, iar donațiile putând fi făcute doar de posesorii de carduri în USD. Probabil pe viitor voi căuta și alte variante, mai accesibile celor din România, dar deocamdată donații se pot face doar pe platforma indiegogo, unde proiectul poate fi găsit aici. Oricum, pentru cei care vor să doneze există pe site-ul 365romania.com trei conturi în care se pot face donații (în lei, euro și dolari S.U.A.). Primele semne nu-s neapărat extrem de încurajatoare, există un îndrăzneț care a cumpărat o parcelă pe site, după cum există și cineva care a făcut o donație. Cum s-ar zice, s-a spart gheața, dar mai e cale lungă de bătut până se va aduna suma necesară proiectului.
Despre reacțiile oamenilor nici nu știu ce să spun, se încadrează probabil în nota generală a societății în care trăim. “Vai, ce fain, bravo, dar noi preferăm să stăm deoparte”. Există și excepții, aș fi nedrept să spun că toate reacțiile sunt în această notă, dar majoritatea pe aici se situează. În presă a apărut ceva chiar zilele trecute, în Adevărul, (click entru a citi articolul) E primul pas și aici, sper să nu fie și ultimul, pentru că șansele proiectului vor crește pe măsură ce va crește expunerea lui.
4. cât costă o bucată de românia de fapt? pe site-ul dedicat acestui proiect am văzut harta şi mi-a plăcut tare mult această expresie a româniei “vândute” pe bucăţi, tuturor acelora care cred, asemeni ţie, că românia – acest acasă al nostru până la urmă- chiar este un loc foarte frumos.
Cred că am răspuns deja la această întrebare, dar voi repeta, că nu mă doare gura. O bucată/parcelă din acea hartă costă 500 de lei. Nu știu dacă e mult sau e puțin, dar dacă voi reuși să vând toate acele parcele voi avea un buget cu care aș putea duce la bun sfârșit proiectul, fără a mai avea nevoie de sponsori, care, pe lângă sprijinul financiar, pot să îți impună și niște condiții care să nu fie neapărat ușor de îndeplinit.
5. în drumurile pe care, aşa cum am înţeles, le vei face cu trenul, autobuzul şi pe jos, te-ai gândit să te foloseşti de comunităţile locale de bloggeri? cum te-ar putea ajuta ei?
Să fiu sincer, la asta chiar nu m-am gândit până acum, dar e clar că bloggerii mi-ar putea da și ei o mână de ajutor. Deocamdată prin promovarea proiectului, prin prezentarea lui, dar ar putea veni și cu sugestii legate de eventuale destinații sau trasee. Chiar dacă am bătut eu țara asta în lung și-n lat, tot nu am cum să știu la fel de multe despre Clisura Dunării de exemplu, ca cineva din Moldova Nouă sau Orșova.
6. cum se va desfăşura efectiv această călătorie- ce pare una iniţiatică, la rădăcina ţării- şi cât timp vei aloca fiecărei zone? ce anume vrei să scoţi la iveală din fiecare loc pe unde vei merge?
Vor fi de fapt două călătorii, una în 2015, iar a doua în 2016, fiecare întinzându-se pe câte 6 luni, iar de călătorit voi călători exact ca omul de rand, asta însemnând cu autobuzul, cu trenul, cu microbuzul și destul de mult pe jos. Nu există un timp alocat fiecărei zone sau fiecărui județ, asta și pentru că numărul obiectivelor diferă destul de mult de la județ la județ. Vor fi județe “favorizate”, după cum vor fi județe peste care voi trece mai în viteză, dar asta va depinde exclusiv de numărul de destinații/obiective pe care le voi identifica. În evidență nu vreau să scot decât frumosul de lângă noi – și e vorba frumosul creat de natură, care va avea ponderea cea mai mare, dar și frumosul creat de om -, cel pentru care de multe ori nu avem ochi să îl vedem, preferând să îl vedem și să îl lăudăm pe cel al vecinului. Dar asta e, capra vecinului e întotdeauna mai cu moț.
7. care au fost reacţiile de până acum ale oamenilor cu care ai vorbit? de câte ori ţi s-a spus că este o utopie şi câţi ţi-au promis sprijinul? ce spune familia ta de cele 365 de zile în care vei fi departe de casă?
Au fost și voci care au spus că e o utopie, dar asta nu mă descurajează, ba dimpotrivă mă ambiționează să le arăt că nu au avut dreptate. Au fost și oameni, chiar destui, cărora le-a plăcut proiectul, iar despre promisiunile unuia sau altuia prefer să nu vorbim în acest moment și să revenim la această întrebare după ce voi trece linia de sosire. Familia nu spune nimic, e obișnuită cu mine plecat prin alte părți, așa că nu ar fi ceva nou pentru ei; s-a mai întâmplat să fiu plecat cu lunile de acasă, așa că nu va fi nimic ieșit din comun pentru ei.
8. dacă până în primăvară, când ar trebui să pleci la drum, fondurile strânse se vor dovedi a fi insuficiente, vei renunţa? vei pleca oricum?
Harta virtuală a României, cea pe care o vând, are 365 de parcele. Dacă până în primăvară vor fi vândute acolo doar două parcele, pentru cei doi care au cumpărat acele parcele voi porni la drum. Da, nu voi merge decât în două locuri, pentru că atât îmi vor ajunge fondurile, dar totuși voi merge, pentru că o parcelă cumpărată înseamnă o destinație pe care trebuie să o vizitez. E un fel de contract nescris, neparafat, dar pe care îl voi respecta.
Pe de altă parte, în momentul în care voi porni la drum în primăvara ce vine nici nu aș avea nevoie de toți banii care îmi trebuie pentru întreg proiectul, mi-ar trebui cam jumătate din acea sumă, care să acopere cheltuielile din acea primă jumătate a călătoriei.
9. ce ai vrea să mai completezi la ceea ce am discutat până acum?
Mă întreba cineva în urmă cu câteva zile ce garanții le pot oferi eu celor care vor cumpăra parcele sau vor face donații că banii nu vor fi utilizați în alte scopuri. Răspunsul meu, oarecum sec, l-a descumpănit în prima fază pe interlocutor, pentru că i-am spus că nu pot oferi nici o garanție. După care am adăugat că dorința mea de a pune pe picioare acest proiect înseamnă mai mult decât orice garanție, contract semnat și contra-semnat. Pentru că până la urmă așa și este, acest proiect nu e unul care apare în “fișa postului”, unul pe care să trebuiască să îl faci și atât, e un proiect pe care simt că trebuie să îl fac. Nu pentru mine, pentru că nu-s deloc genul de om care să vrea să își vadă numele pe prima pagină, însă trebuie să îl fac pentru aceste locuri și în primul rând pentru cei mici, care nu au avut de unde afla despre o mulțime de locuri frumoase ale acestei țări.
se duce vara. florile se lasă…. aşa spune o poezie. dar eu ştiu deja că în primăvară, când florile vor reveni la viaţă, 365 românia va porni la drum. pentru că nouă ne pasă…. şi dacă am spus deja că susţin acest proiect, acesta este doar un prim pas.
pe aceeeaşi temă, “se duce vara” puteţi găsi scrierile celorlalţi care s-au înscris în tabel. iar pentru întrebări despre proiect, sunt sigură că autorul lui, călin, vă va răspunde cu plăcere la ele.
Imi place cum arata blogul ! Nu am inteles bine despre ce e vorba in acel proiect. E vorba sa dea lumea 500 de lei caritabili pt ca acel jurnalist de calatorie sa scrie un capitol despre o bucata de traseu pe care o va parcurge el ? Ca asta nu mi se pare ceva asa ciudat. Habar nu am de ce nu zice asa mai clar. Plus nu am inteles daca in afara de donat bani caritabili mai esti obligat sa mai faci si altceva, si ce anume. Asta nu am inteles in primul rand. Adica totusi e important, ca uite cum a fost asa in Pe Aripile Vantului, sa doneze Rhett Butler bani ca sa danseze cu Scarlett….si zau, a dansa e un efort mult mai complicat decat sa dai bani, insa daca e pt Scarlett, atunci depui si efortul de a dansa in plus de a plati pt acest privilegiu…numai ca problrma e ca nu suntem toti Rhett ca sa stim sa si dansam…eu precis nu stiu.
bine te-am … regasit!
mi-a trecut pe la ureche despre 365.romania de pe undeva de prin presa parca, dar uite, ziarele nu sunt de ajuns si ma bucur sa gasesc amanunte direct de la sursa aici.
ca un comentariu, apetitul romanilor pentru strainataturi nu cred ca este generat atit de lipsa locurilor frumoase de la noi, cit mai degraba de … stim noi bine de ce. desigur ca te poti plimba si poti aduce niste contra-exemple de turism facut “ca la carte”, dar ramin totusi la parerea ca vorbim (inca) mai degraba de exceptii!
sper sa am parte de contraziceri!
da, rudolf, în esenţă se vor strânge banii necesari acestui proiect, de la om la om, fie prin “cumpărarea” unei bucăţi din harta virtuală- care “costă” 500 de lei, fie prin donaţii şi sponsorizări. numai că autorul lui este sociolog, adică paralel cu jurnalismul şi face această activitate (care se va finaliza cu o carte distribuită prin şcoli) pro bono…
măăăi! eşti ok?- asta în primul rând. bine ai revenit!
hai să încerc să îi explic un pic mai în detaliu lui Rudolf despre ce e vorba. 365 România este de fapt o călătorie pe care o voi întreprinde pe parcursul a doi ani (câte 6 luni, în 2015 și 2016), pe parcursul căreia voi culege informații despre locurile vizitate și voi fotografia tot ce mi se va părea demn de a fi fotografiat.
pe parcursul acestei călătorii în fiecare zi va apărea pe site povestea ilustrată a ultimei zile/destinații vizitate. la finalul celor 365 de zile voi pune la un loc imagini din toate locurile vizitate într-un album fotografic, după care voi organiza un fel de caravană prin mai multe școli din țară, pentru a prezenta copiilor acel album foto, pentru a le povesti despre locurile prin care am fost, în dorința de a le ațâța dorința de cunoaștere, de a-i face să respecte natura și aceste meleaguri.
ce se cumpără/vinde pe site? o dată, se pot face donații de către cei pe care îi convinge proiectul. practic aici nu se vinde și nu se cumpără nimic. mai este apoi partea pe care am numit-o “Vând România”. nu vând nici o Românie de fapt, ceea ce vând sunt cele 365 de parcele de pe acea hartă. cel care cumpără o parcelă va avea, în schimbul acestei sume, un banner pe pagină care se cheamă “Ei ne susțin”; practic el cumpără spațiu pentru reclama site-ului/firmei/pensiunii lui, iar acele reclame vor sta acolo până la finalul proiectului, adică mai bine de doi ani.
ce încerc eu este să strâng fondurile necesare pentru acest proiect, iar dacă îl voi face, asta nu e nicidecum pentru că aș obține ceva foloase materiale de pe urma lui, pentru că nu e cazul.
iar lui coolnewz ce să îi știu zice? dacă vorbește de drumuri sau de condițiile de cazare ce lasă de dorit în mult prea multe locuri, nu pot decât să îi dau dreptate. doar că acolo va fi vorba strict de locuri. sau, cine știe, poate voi lăuda pe cei care merită lăudați și îi voi taxa pe ceilalți.
Salut Caline. Sarut mana Camelia. Sa nu va suparati pe mine ca spun ce cred… M-am uitat si m-am tot uitat si pe toate partile am intors proiectul tau. Nu vreau sa o luati in nume de rau. De 1 an scriu intr-un blog de nisa – turism si un pic un pic am invatat. Proiectul in sine e foarte misto dar asa cum l-am vazut eu prezentat este no offense – o rugaminte- vreau sa ma plimb da ti mi si mie niste bani. Repet, nici urma de rautate in mine. Asta a fost feelingul. Ceea ce vrei tu sa faci cu niste bani donati, altii fac cu banii lor si se chinuie sa iasa la suprafata. Ideea in sine este foarte misto dar poate ar trebui sa o ambalezi altfel. Sunt mai mult decat dispus sa gazduiesc un banner la mine dar nu vad pentru ce as dona 500 de lei pentru ca tu sa vizitezi un loc. De ce sa nu ma duc eu? Ceea ce oferi nu este atractiv pentru cineva care sa te sponsorizeze. Prea idealist.” Ma duc sa vizitez si sa fac poze.” Asa si?? Copii vad pe google tot ce le arati tu! Asta cred eu. Plecand de la ideea ta poate ar trebui sa regandesti un pic oferta. Nu ma intereseaza un mic banner pe o pagina statica. Ma intereseaza sa ma fac si eu cunoscut. Stii de tipul/tipa care a strans bani pentru o calatorie cu motorul si a pus abtipilde pe motor?Sau le a trimis scrisori personalizate de acolo…nu stiu…nu neaparat asta. Ceva asemanator. Admir curajul tau de a pleca la un asemenea drum dar cred ca daca nu il dezvolti spre o latura un pic mai comerciala o sa vizitezi doar cele doua locuri despre care pomeneai. Acum proiectul tau, chiar daca spui ca o sa il prezinti copiilor, pare mai mult o calatorie care iti este tie necesara. Sper din inima ca nu o sa va suparati pe mine. E bine sa fie si oameni care sa vada altfel. Cu drag iti urez success.
ps
ca sa intelegi ca nu pornesc de la “nu se poate” o sa pun bannerul tau in site. Fara nici o obligatie din partea ta.
dane, eu cred că comentariul tău este binevenit tocmai pentru că vezi altfel. şi te-aş întreba, sunt sigură că în asemntimentul lui călin: cum se poate? ce ar trebui schimbat?
şi recunosc că aşteptam părerea ta. mulţam.
ok. Nu vreau sa fac pe desteptul…ofer cateva idei. Voi hotarati daca sunt bune sau nu. In teorie pare relativ usor dar din practica mea personala stiu ca nu prea merge sa scrii in fiecare zi despre locul unde ai fost. O faci…odata/de doua ori/de trei ori dar la un moment dat esti prea obosit ca sa mai faci un articol. Pe de alta parte ar semana cu un jurnal si sunt putini care au rabdare sa urmareasca zi de zi aceasta calatorie.mai ales ca nu e nimic despre sex/aventura/pitipoance/fotbal sau…ceva sensational. Daca nu are parte de o reclama agresiva se pierde. Mai repede faci un articol la trei zile in care sa vorbesti despre locul ala si in rest pe facebook si tweet si g+. Apoi, sa vinzi bucatele din Romania e o idee grozava. Ca idee!…dar sinceritatea “nu va pot oferi nici o garantie” este o politica…nu gresita…ci…nu stiu.Vinzi Romania cu 5 milioane bucata pentru visul tau? Cati o sa convingi? Fa i parte din visul tau! In fine. Deci…privind din punctul de vedere al unui om care vrea reclama. Agentie de turism, pensiune, hotel… Ei vor SA VANDA! Intelegi? Faza cu idealismul si “copii” e foarte frumoasa dar NU VINDE! Daca vreunul dintre copii aceia, vin la ei cu parintii si se cazeaza sau mananca se schimba situatia. Atunci da! Ce vreau sa spun? Daca te adresezi celor care au afaceri in turism trebuie sa le oferi ceva in schimb. Nu o sa cumpere nici un petec doar ca sa apara pe site.5 milioane vechi este o suma mare. Cu banii astia poate face mai multe si STIE asta. Un catalog ( acel album ) in care sa figureze la fiecare destinatie in parte locatiile de acolo -e o idee. Reclama lui la articolul despre zona lui. Fara sa ofere in schimb decat visul personal nu o sa gaseasca sprijin. Toti visam sa calatorim. si marea majoritate o facem fara sprijin. Caline, nu ne stim, iti spun cu sinceritate ca ceea ce vrei tu sa faci altii fac de mult timp. Ca o sa trebuiasca sa fii foarte bun si extreme de ambitios. Pe nisa de travel unde te duci tu batalia e mult mai mare decat la general. Eu iti doresc multa bafta si daca te pot ajuta spune mi.
de supărat nu m-am supărat, în primul rând pentru că nu am de ce. e felul în care vezi tu lucrurile, și dacă acest fel de a vedea lucrurile nu coincide cu al meu nu înseamnă că îmi dai în cap.
oricum ai reușit să mă pui pe gânduri în privința ambalării proiectului. mă voi gândi la asta, iar dacă ai idei, ele sunt binevenite. treaba e că nu prea știu cum să fac asta. oferind poate celor care cumpără acea parcelă câte un album foto atunci când ele vor fi tipărite?
cât despre cât de necesară îmi este mie această călătorie, aici te voi contrazice; doar pentru că am bătut țara asta dintr-un capăt în altul și pentru că nu mă interesează absolut deloc să îmi văd numele pe prima pagină în nu știu ce fițuică. pe de altă parte, google te ajută să găsești imagini de oriunde, doar trebuie să știi ce să cauți. dar mi-ai putea tu garanta că elevii de la un liceu din Baia Mare să zicem au habar de Lacul Albastru (am dat exemplul ăsta pentru că acel lac e la o aruncătură de băț de Baia Mare)?
da, idei care pot fi chiar bune, așa că mi-ai dat acum materie primă de reflectat
. și e foarte probabil să și iau câte ceva din aceste idei, mai ales că pot fi foarte utile.
Pai acum daca vad ca e chiar ssa altruist ot tineret di in scop informativ, cred ca o alta varianta de posibila finantare si reclama ar fi aia cu banii parintilor. Te faci un fel de guru de travrl pt tineret de gen cum fusese poate BTTul teoretic inainte si lucrezi nu cu agentiile de turism ci cu Inspectoratele Scolare, (desigur cu aprobari ca lumea luate de la Min Educatiei si Sportului si Sanatatii sau care mai sunt alea), si organizezi excursii grn excursie de o zi cu vreo cateva scoli din bucata de Romanie 1, desigur cu planificat dinainte?, si pui copii la treaba sa faca poze, tu le povestesti ce e pe la Lacul ala albbastru, ceri fonduri si de la parinti ca sa le iei un senvis si sa ai la tine echipament de educatie si salvare, desigur iei si pe un chaperon reputabil, un ghid ceva local, eventual si pe baiatul primarului il iei pe gratis, (zau, nu glumesc…cred ca daca faci un proiect ca lumea ai fi in stare sa reinfiintezi pana la urma dupa cativa ani si BTTul pe fonduri europeene daca esti serios cu educatul tineretului). Si vezi si tu nu ceri decat asa 45 de lei de copil plus copilul ptimarului si 2 orfani si 1 sarac pe gratis plus 20 copii platitori pe fiecare bucata de Romanie. In primul an faci doar excursii de 1 zi in 10 locuri, gen Lacul Albastru si Baia Mare, in al doilea an te bagi si la 2 zile ori cu cortul ori cu un sponsor local, pui copiii sa-i fava brosuri turistice lui ala, dar ii invet in acelasi timp sa faca si poze de mediul naturii, anul urmator, le aduci si unul care sa-i invete alte meserii, de ex exercitii din alea de teambuilding corporatist, pe urma anul viitor te sponsorizeaza si Petromul, si cum am zis, daca esti serios si dezvolti asa, pe urma vezi ca vreo 2 fosti elevi de-ai tai au luat si o Olimpiada, incepi sa aplici pt granturi europeene plus business corporatist privat si peste 10 ani zau daca nu faci o Academie de Vara de o sa vina si copii straini din Filipine si China si din Franta, va fi asa ceva chiar ff popular. Si ii inveti chestii simple fotojurnalism sau cooperare de grup, primul ajutor, (adica nu te baga la meditatii de teologie sau ecologie ca e prea complicat, tu mergi asa mai mult ca esti baby sitter din ala ideal pt tineret si uite ca se poate si mai ieftin plus da rezultate, un orfan, de ex ajunge sa primeasca bursa sa studieze nu stiu ceva complicat in Papua Noua Guinee si in aplicatia lui va scrie despre tine, ca tu l-ai insufletit cu interes pt comunitatile rurale mici si necunoscute din jurul lumii etc) zau, daca nu mergi pe comert, mergi pe educatie, ca educatia si babysitting si viitor scolar ii intereseaza pe ddestui si tu o sa ajungi in final daca esti serios sa le zivi, uite copii de la scoala mea de vara au ajuns sa castige premiul Nobel, (chiar si din Romania, nu neaparat din Papua NG).
Zau daca scriu la misto. Adica am mai inflorit-o asa, dar ia si tu esenta. Ca zau tocmai a scris in NY Times ce nasol ca babysitter care ofera chestii din astea educative suplimentare tocmai si-au marit rata pe ora…deci parintii sunt inca convinsi sa plateasca si scot banii pt viitorul copilului.
Zau, eu ca copil mediocru as merge cu tine si ar plati si parintii mei 45 de lei pt o zi ca sa am si eu ce sa pun in vreo aplicatie de bursa viitoare plus stiu sigur ca nu m-ai chinui cu materii complicate ci doar m-ai invata sa fac poze, ca eu nivi asta nu stiu dava nu am apucat BTTul nivi pionierii, zau, cum era gata sa ma obisnuiesc cu pionierii s-au si desfiintat ! Si pe urma nu am mai prins decat vreo 2 tabete care costau de 100 de ori mai mult si m-au si chinuit sa invat chestii complicate si m-a injurat si o fata, m-a facut bastard, si in a 2a m-au dus de urgrnta la spital pt operatie de apendicita, zau, numai de tabere din astea scumpe nu am avut chef…si uite si de aia nu am mai facut nici Master si nu am ajuns in echipa aia care a descoperit Bosonul Higgs…dar daca aveam eu BTTul…zau, acum aveam si PhD ! (Pe bune, nu glumesc)