de multă vreme nu v-am povestit ce mai fac, dragii mei, deşi mama tot pune fotografii cu mine, lăudându-se cu frumuseţea mea. ca toate pisicile, ştiu că sunt frumoasă, este de la sine înţeles, aşa cum ştiu şi că mama este topită după mine. sigur, partea din urmă nu e chiar de la sine înţeles decât dacă ai o mamă nebună ca a mea ori, poate că aşa fac toate mamele, se laudă cu ce au prin ogradă, cum ar fi de pildă florile pe care le băgăm în seamă doar sâmbăta, când le pune mama la murat.
dar, să povestim mai bine despre mine, nu? eu sunt sănătoasă, mulţumesc de întrebare. atunci când nu dorm prin locurile mele, îmi place să mă joc cu şoriceii mei, am o mulţime şi, de la o vreme, cu actele lui mama. 
ea se bucură taare mult când găseşte hârtiile răvăşite ori atunci când se împiedică de vreo minge şi se lungeşte pe jos, de obicei în locuri fără covoare. dacă aş şti să râd aşa cum o faceţi voi, oamenii, cred că s-ar auzi toată ziua hohotele mele, deşi sunt o delicată şi mami spune că nu e politicos să râzi de oameni.
acum când vă scriu pe mami a apucat-o iar hărnicia prin bucătărie, ceea ce înseamnă că face prăjituri. din ce am auzit eu, macarons sau cupcakes, este vorba de un concurs- distracţie pe sâmbătă şi de-aceea se tot agită. mie nu-mi place când pleacă de acasă şi, sincer, aş prefera să fiarbă nişte ficăţei pentru mine că nu am mai vânat de câteva zile şi o ciorbă lui tati pentru că, săracul, se luptă încă de la crăciun cu cele zece sarmale.
apropo de crăciun, eu am petrecut minunat. ca de obicei, pe mama au apucat-o năbădăile de gospodină, ocazie cu care, după ce a întors casa pe dos şi ne-a lipsit de covor vreo săptămână, a apărut în casa noastră o arătanie de plastic numită brad. drăguţ, hmmm… am dormit sub el vreo două nopţi, dar nu a apărut niciun ins dolofan îmbrăcat în roşu. poate pentru că nu este zăpadă şi nici frig? în plus, eu ştiu unde doseşte mama cadourile pe care le cumpără de prin octombrie.
nu m-a interesant nici coroniţa de brad ca în alţi ani şi nici lumânările ornate de mami, deşi la astea am ajutat şi eu! se pare însă că am fost cuminte, deoarece am găsit sub brad un cadou pe care scria numele meu. nişte şoareci excelenţi (doi au dispărut deja de frica mea, nimeni nu ştie pe unde) şi o basma roşie, exact cum are mama. mulţumesc tare mult lui nenea care m-a numit rusalka, îmi place.
pe sub bradul nostru au apărut şoareci proaspeţi, dar am înţeles că vor pleca la noii mei prieteni din geneva şi asta imediat ce mami va găsi o cutiuţă potrivită, pentru că serviciile poştaaaleee… (meowrice, fii pe fază!)
acuma vă las să mă admiraţi cât dau eu o fugă prin bucătărie să văd ce meştereşte mami, poate şi capăt ceva. un an fain să aveţi, bipezilor!
apropo, oare ce mai face fratele meu grişka?
Maya, mie nu imi plac decat ghemotoacele mele de staniol….soriceii i-am darut ,,fratiorului” meu Bubutz. Hai miaooo, te salut. Jami.
Miao, maya, sunt bine sănătos şi te pup cu mare dragoste pisicească şi frăţească. Da’ nu prea mai am loc la laptop de Vero, aşa că dorm pe unde pot (adică peste tot) şi mai împrospătez mirosurile de prin casă, când dau peste lucruri pe care nu le pun bipezii la locul lor (am găsit o cârpă de şters pe jos lăsată peste noapte în mijlocul bucătăriei, o pernă veche uitată la aerisit pe balcon… şi am avut grijă să le fac numai bune de aruncat.)
Iar de Sărbători am petrecut foarte bine: de Crăciun am inspectat premiile primite de Vero şi alte obiecte cu care s-au înnoit bipezi, de Revelion am dormit la ţară, pe blăniţa mea de oaie, iar de Bobotează şi de Sf. Ion m-am străduit, fără prea mare succes, să mănânc ace de brad din creanga care ne-a ţinut loc de pom de Crăciun.
Vero a pus luna asta câteva poze cu mine pe blogul ei principal şi pe facebook.
Vero mi-a păpat un “i”, de la coada lui “bipezi”. Şi-o mai fi greşit poate şi altceva, c-a scris în grabă, da’ nu-mi sare mie în ochi acu’.
Nice mice, ma’am!
Băsmăluţa aceea dă într-adevăr o notă de distincţie doamnei Maya.
P.S. Spune-i mamei să azvîrle niscai covoare prin locurile pe unde are obiceiul să se lungească spontan şi fără preaviz!
nici lui naomi nu-i plăceau şoriceii, deh, ea era mai cu nasul pe sus! salutăm pe jami şi bubuţ! miaoo!
ba eu mă odihnesc pe laptop de câte ori am ocazia, bro!
numai că astăzi am fost extrem de ocupată. am descoperit la tv nişte emisiuni de maxim interes! am văzut tigrişori, vulpi, veveriţe! am privit cu maaare atenţie, ba chiar am vrut să văd cine e pisica aia de mieuna de zor dincolo de sticlă.
“doamna” maya? am numai trei ani drugwash! de unde aşa babă?
mama mea e cam năucă, da să nu mai spuneţi la nimeni!
trăiesc fericit ca orice pisică. nu ca şobolanu truditor, deşi ne-ar fi fost de folos unul prin bucătărie.
Am folosit titulatura de ‘doamnă’ pentru a evidenţia eleganţa şi fineţea dumneavoastră, nicidecum pentru a insinua o vîrstă anume. Îmi cer scuze dacă v-am ofensat, domnişoară Maya!
Promit să păstrez secretul mamei cu sfinţenie – nu vom şti decît noi doi, sereii, efbiai, enesei…
#8220;
maya s-a retras la somn, aşa că o să-ţi răspund eu, mulţumind în locul ei. să vezi numai câtă eleganţă şi fineţe are la vânat de şoareci, da, da!
cât despre secret, sunt sigură că e pe mâini bune.
Ok, pisi, acum vreau să vorbesc cu mami a ta.
Să-mi spui, dragă psi, cum ai reușit să faci pisica să păstreze ceva legat de gât, că eu n-am reușit cu niciuna dintre fostele mele mâțe. În mai puțin de cinci minute își scoteau colierul (mai ales dacă era de-acela contra puricilor), așa că în cele din urmă m-am lăsat păgubașă.
noi nu folosim zgarde antiparaziţi ci frontline, fiolă. iar zgărdiţele acestea i le aleg de obicei moi, nu foarte late şi le închid mai larg să nu o deranjeze.
cam aşa…
Aww, wști așa de frumoasă și de drăguță@ Și mamaa ta este așa de mândră de tine! Un an pisicesc de te lingi pe bot îți urez și eu!
miaooo, sună delicios!
la fel şi ţieeee!
Şi ai văzut?
să ştii că nu. aşa că m-am dus să dorm!
miaooo! la mulţi ani şi bun găsit în noul an!
Sunt de-a dreptul savuroase poveștile pisicii, mă-ntreb unde a învăţat să scrie atât de bine. Dar ce mă mir eu atâta, doar are o mămică de la care are ce învaţa.
Salutări de la Tommy Tomescu, care mustăceşte pe aici…i s-or fi aprins călcâiele (sau lăbuţele) după Maya.
salutăm pe tommy tomescu. aşteptăm să ni-l prezinţi mai pe larg aşa…
de fapt, aşa să ştii, pisicile într-o casă sunt nu numai stăpâni ci şi muze. proactic eu învăţ să
torcscriu de la ea.