mi se tiveşte roşu de cireşe
când vara strigă iar în calendar,
mi se tiveşte un şotron
hoinar,
rostogolit în calea mea anume
ca un covor de amintiri şi cretă
ce-ncape-n el atâtea gânduri
uitate azi şi totuşi amintite,
castele de iubire neştiute.
mi se tiveşte roşu,
lună nouă,
din suflet de copil râzând,
un dor de mine însămi
fremătând,
mi se ridică o copilărie
din ochii mei şi-ai tăi,
din azi şi ieri,
din pruncii care-am fost cândva,
din fiul tău şi fiica ta,
mi se zideşte astăzi bucurie
şi-n vara nouă mi se-nchide tainic
un zâmbet nou, de iunie,
de bine,
când te privesc cum porţi spre mine
copilul tău: icoană de iubire.
Sărut mâna de urare, dragă Psi! Foarte frumoasă poezia ta.
La mulţi ani şi ţie! O zi senină, presărată cu zâmbete şi bucurii!
la mulţi ani micuţei tale, alex!
of, eu iar plang de emotie.
Mulțumesc pentru urare. Copilul din mine avea nevoie de ea. La mulți ani și copilului din sufletul tău.
nu ai voie să plângi! la mulţi ani pruncului tău nenăscut!
Saptamana trecuta am jucat sotron de doua ori.
Dar acum copilul din mine se ascunde, adultul are prea multe griji pe cap si probabil asta il sperie
Multumim
asemenea!
o poezie de vara cu parfum de cirese si zambet de copil, zglobie ca o ploaie de vara
. frumos. La multi ani si tie si multumesc !