pentru că mă gândesc că vă întrebaţi ce mai fac….
îmi torc vise noi pe sub flori
şi mirări
îmi pun lăbuţe moi
peste sufletul care le iubeşte
şi mă ţine departe de furtună.
nu, nu e zână.
dar când stăm în amurg şi privim
tăcerea de atlas a nopţii
oriunde pui privirea
ne vei găsi:
două zâmbete atinse de vânt
două lacrimi pe genunchi
torcând
pe sub burta mirării trecând
ca o umbră cu gene ude,
împărţind pâinea
aceleiaşi iubiri.
mami ascultă muzică acuşi dar m-a rugat să îţi spun că nu m-a ajutat deloooc!
maya, surioara mea frumoasă! ştiam eu că te pricepi să scrii versuri!
te pup – frăţeşte şi pisiceşte!
Maya, prințesă ce ești! Ce furtună vă ține atât de departe pe tine și pe Lordul Pip?
se pare că da, tibi, pisicile au auzit chemarea!
maya spune dintre orhidee: eu nu ştiam că ştiu să scriu versuri, dar te ştiam mare galant! promit să-i spun lui mami să îţi aducă şi ţie aşa o jucărie frumoasă cum am primit eu de paşte! ca să vezi că mă gândesc la tine!
ar trebui să ne povesteşti despre lordul pip, carmen! mai mult…
Maya, cred că talentul la tine acasă e contagios
Pe “tigroaica” asta dulce n-am anacondeiat-o
Dar am de gând s-o fac, cu o altă ocazie 
huh, maya a scăpat?
ooo… pluteşte în straturi!
Mă bucur că nu l-ai întâlnit pe Zgribulici!…
Dar ce furtună se iscă pe mare?
I-adevărat, în două labe( labele din faţă) ude(de emoţie)n-am încă chemare.
Deşi-s atlas legat frumos, cu sufletele-hărţi
şi aş putea să scriu în nu ştiu câte părţi
despre vreo umbră în amurg,
stând în genunchi, rugându-se cu sârg
să nu îi mai răsară flori de mucigai
ce s-au întins şi-n pâinea zilelor de mai…
nu, mulţumesc! Mă fac că plouă deocamdată, merg pe burtă.
Pui spatele în vânt şi spui o vorbă scurtă:
Miau.
miaulţumesc, maya! şi să ştii c-o aştept cu nerăbdare şi cu drag pe mami a ta!
vine, vineeee…. mai e puţin!