noi ne vom pierde timpul la ruletă,
amara mea cu sânii mici
şi gura caldă, desuetă
visând tăceri tivite-n şoapte dulci.
noi ne vom trece visul peste poartă,
amara mea cu plete lungi,
când eu te caut în sinea mea de parcă
din mine pleci şi-n mine tot ajungi,
noi ne vom vinde râsul mic pe trei arginţi
amara mea cu chip de rai,
cu tâmple reci şi mâini fierbinţi
ce mă vei paria pe şapte cai.
şi-apoi mă vei găsi umbrind în palme
ca piatra de pe inelarul tău cel stâng,
cum te aştept veghind spre ape calme
şi cum te chem şi parcă-n mine strâng
întâia zi a primei primăveri
amara mea cu trup de floare
şi glas venit de nicăieri
am să te vând pe trei pahare
şi am să te ridic din mine
amara mea cea dulce îţi promit
în noaptea ridicată azi din tine
am să mă fac tăcere la zenit
şi-om risipi uitarea şi vânzarea
trei iele ridicate alb dintre genuni
ne vor aşterne lin cărarea
amara mea cu ochi păgâni.
7 thoughts on “amara mea”
Comments are closed.
Mă minunez de fiecare dată când te citesc!…
de data aceasta m-am minunat şi eu, max. poezia era printre scrierile mele mai vechi, un ciot pe care îl lăsasem deoparte… şi îl uitasem.
mulţumesc, tibi! când pleci la turci?
http://www.youtube.com/watch?v=cJrsfbCZ6js
Ce dulce suna “amara mea”…
http://www.youtube.com/watch?v=c_uVH-lHE_4
„am să te vând pe trei pahare”!
ştii tu ce ştii, carmen!