anotimpuri

anotimpurile nu mai existau. o simțea în aerul din jur și în oase, în toate obiectele care îl înconjurau și care deveniseră un soi de capcană fierbinte de unde nu mai avea scăpare, era prea târziu, dar cum să fi știut? toate acele semne le văzuse prea târziu pentru ca funia timpului să mai poată … Read more

genunchii roz

-vrei să alergăm împreună? mie mi-e frică de bătrân. așa a început totul, într-o dimineață ca asta, cu aburi și ceață groasă care se ridica din pământ, doi genunchi roz, rotunzi, lipiți unul de celălalt și o bancă mereu goală când ieșeam din bloc. nu i-am răspuns, la șase dimineața nu am chef de vorbă, … Read more

rostind adevărul

să nu te temi de adevăr. șovăia. dimineața în care pleca, așa cum stabilise, să fugă din calea primejdiei care se plimba prin palat trecuse, se risipise ca nisipul în vânt și ea era tot acolo, într-o amorțeală din care se întreba uneori ”dar dacă?” dar dacă greșea de data asta și se mai putea … Read more

oamenii au un fel de a iubi

oamenii au un fel de a iubi înainte și înapoi, ca un elastic, se-aude noaptea cum tremură între mirare și vis, între bătăile inimii. oamenii au un fel de a iubi concav, maiestuos, niciodată elongat, între mirare și vis, între bătăile inimii, ca un elicopter răsturnat ce bate zadarnic praful, crestătură în liniștea clipei, eviscerare. … Read more

te iubesc de undeva?

stătea la fereastră cât era ziua de lungă și aștepta, urmărea spectacolul vieții din care nu mai făcea parte de o bună bucată de vreme, imobilizat în fotoliu, ieșea tot mai rar și cu dificultate, forțat fiind mai cu seamă de bolile vârstei, cu ajutorul asistenților care îl jupuiau de bani și-l oboseau este măsură, … Read more

carne de tun

stă în oficiul mic și privește pe fereastră cu un aer de iritare mocnită. așteaptă. dincolo, în biroul mare, un soi de open-space în nuanțe verde obosit, liniștea își face de lucru. nici măcar femeia de la curățenie nu a apărut, pesemne a aflat de ședința ad hoc și așteaptă și ea ori robotește prin baie, … Read more

risipitorii

eram, deci, cu toții, la masa de lângă intrarea pe terasa chiorului, deși era mult zis terasă pentru cele câteva mese damblagite, care numai albe nu mai erau, împrejmuite cu un gard scund, gata să cadă și el, motiv pentru care orice bețiv de-al locului nici nu se atingea de el, știa că ar putea … Read more

cartea

după înmormântare,  casa fusese închisă pentru o vreme și evitase să se întoarcă la ea, găsise tot felul de motive ca să nu vină. un strat gros de praf și un miros greu de închis se așezară peste toate lucrurile pe care le adunaseră ai ei și chiar și ea, cât trăise aici, în anii lipsiți … Read more

bucurii de ianuarie-2

se pare că, așa cum am anticipat de săptămâna trecută, am uitat complet de bucurii, noroc că neamul prestează în acest sens. prin urmare, ca și săptămâna trecută, nu luni, ci marți apar și eu ca broasca-n lac. sigur, aș putea să dau vina pe blue monday, dar și de aia am uitat ieri. 1.locul … Read more

crângul

drumul cotea agale pe lângă o pădurice nu prea deasă, de copaci lipsiți de vlagă, care se țineau cu toată puterea de pământul uscat, motiv pentru care nici nu creșteau și nici nu aveau coroane bogate, puținele frunze care se încăpățânau să trăiască erau de un verde stins, printre care se vedea drumul șerpuind mai … Read more

un secretaire

fostul profesor de română stătea în celulă cu scrisoarea elizei în mâinile tremurânde. o citise deja de atâtea ori încât era de-ajuns să se uite așa, într-o doară, ca să știe care cuvinte le urmau pe celelalte. și nu destăinuirea ei în ceasul morții îl îndurerase, cât faptul că ea nu se mai afla pe … Read more

bucurii de ianuarie 1

preluăm de la cei doi frați cu care m-am căptușit de neamuri în minunata noastră familie (cine a citit cartea știe, cine nu să facă bine să o citească) un soi de leapșă numai bună, autorul fiind aici. nu știu dacă o să mă țină obiceiul ăsta, contez mai degrabă pe ei ca să nu … Read more

cuvântul anului 2024

preluăm ideea și obiceiul familiei și în a cincea zi de an nou mă gândesc să rezum puțin ce am spus despre anul trecut și la ce mă gândesc că tot se mai aștern 361 de zile din anul abia născut. nu știu dacă mi-am dat eu seama, înclin să cred că nu, mai degrabă … Read more

heimkommen

heimkommen. că tot se apropie crăciunul, că tot începem imediat să ne gândim la toate câte au fost în an. heimkommen … pentru toată viața, la timp. multă vreme crăciunul meu izvora direct din copilărie, din lumea aceea în care bunicii spuneau povești și bunicuțele ne răsfățau aprig, cum știau ele mai bine. deși eram … Read more

gâlceava

-nu există moș crăciun, cap pătrat ce ești! și nu te mai uita așa la mine, ca un elefant duios și lacrimogen că nu ține. nu există și basta! s-a isprăvit cu poveștile! -dar asta înseamnă că nu vom primi nimic? nicio pungă sub brad? elipsădemoș? -ești prost ca noaptea! ce-mi bat eu capul cu tine, carcasă fără creier ce ești! ce … Read more

error: Content is protected !!