desigur că cei mai mulţi dintre voi ştiţi că psipsina înseamnă pisică, aşa cum ştiţi şi că pisica mea cu ochi verzi se numeşte naomi- inima lui mama. nu însă mulţi ştiu că pe calea aceasta numită viaţă, într-o sâmbătă din februarie inimioara mea a închis ochii pentru totdeauna, după o lungă perioadă în care vânt de moarte a bătut la porţile sufletului meu şi m-am împotrivit lui, inegal, cu toate puterile, refuzând să cred, să accept că în trenul acesta nu vom mai călători împreună, aşa cum am făcut-o vreme de 17 ani, că doar ea va pleca, lăsându-mi mie sufletul gol, ca o gară în care nu mai vine şi nu mai pleacă nimeni.
“inima lui mama” nu mai este. s-a stins, aşa cum se sting candelele nopţii, după ce o noapte întreagă eu am plâns şi ea a tors în braţele mele, cu ultimele ei puteri, ca şi cum ar fi vrut să mă liniştească şi să îmi spună astfel că venise momentul, n-o mai puteam ascunde, venise clipa inevitabilei despărţiri.
pentru cei care nu cunosc iubirea pe care ţi-o poate dărui un suflet de animăluţ, oricum aş scrie şi oricât aş descrie miraculoşii ani petrecuţi împreună, nu cred că m-ar înţelege şi nici nu vreau asta de fapt. am ales atunci, aşa cum aleg şi acum, să nu spun nimic mai mult aici pe blog sau în viaţa mea, pentru că este mai bine aşa. lacrimile sunt pietre în suflet şi sunt numai ale mele.
undeva în miezul verii trecute un alt suflet s-a născut căutându-şi locul în lume: o pisicuţă tigrată pe nume maya. ar fi putut fi un suflet pe care să nu îl cunosc niciodată, ar fi putut avea o viaţă fericită şi frumoasă ca numele ei, cel pe care i l-au dat alţii, numai că nu acesta i-a fost începutul. când am aflat povestea ei, deşi are numai opt luni, maya suferise deja cât pentru opt vieţi, fusese adoptată, maltratată, abandonată la un azil şi apoi, abia apoi, luată de oameni cu suflet care, ajutaţi de propriile lor pisici, au încercat cu răbdare să o aducă pe o linie bună şi să şteargă amintirile negre, grele. de la ei a ajuns în casa noastră chiar în ziua în care i-am aflat povestea, joi 7 aprilie.
maya este un suflet chinuit şi speriat, cu ochi verzi în care ard văpăi de neînţeles pentru unii, cu un trecut care nu poate fi şters şi pentru care aş vrea să-i pot lua la palme pe toţi cei care au rupt bucăţi din sufletul ei şi le-au călcat în picioare.
maya nu este naomi, îngerul meu plutind în sute de amintiri şi de fotografii şi ştiu că nu va fi vreodată. şi mai ştiu şi că avem nevoie de multă răbdare cu ea dacă vrem să-i oferim o viaţă frumoasă. răbdare avem şi iubire multă este.
bine ai venit în casa mea, maya! aici eşti la tine acasă…
Mie nu-mi plac povestirile”la tema” dar asta m-a induiosat nespus de mult! Sper sa aveti duiosia si bunatatea necesara spre a-i face uitate suferintele indurate, mult noroc!
Are Camelia bunatate si duiosie suficiente cat pentru a alina si vindeca zece sufletele chinuite. Psi, va tin pumnii in continuare!
Ce mă bucur pentru tine, dragă Psipsina! Să-ţi trăiască “fetiţa” şi să te bucuri de ea din plin! Şi să-i bucuri şi ei sufleţelul chinuit de oameni răi. Nu va uita niciodată pe cei ce-i oferă dragoste.
Cuvintele despre Naomi m-au înduioşat profund. Un sufleţel cald, care va rămâne în inima ta pentru totdeauna.
Numai bine îţi doresc!
psi, am sesizat ca ai fost trista in ultimul timp, insa nu-mi place sa ma bag cu bocancii in sufletul oamenilor. sunt convinsa ca noul sufletel iti va aduce mici bucurii sa-ti faca absenta celei duse mai usor de indurat. we placut
Nu te găseam! Noroc cu Maya care torcea file de poveste şi luându-i codiţa am dat iar de blogul tău. Eşti favorită deja…
Impresionanta povestire,pisicule..Dar..nu ne putem impotrivi cu nimic mersului vietii..In fine, a murit regina, traiasca regina!Mi-a placut mult textul tau!
Psi,ma bucur mult pentru tine si Maya…E o frumoasa si tu ai o fata fericita.
Fataaa,m-ai emotionat asa de dimineata…of,of,of….
Si un pup de la Jami pentru Domnisoara ta!
pisii, m-am intristat dar si bucurat totodata cand ti-am citit randurile. “inima lui mama” nu o va putea inlocui nimeni dar sunt convinsa ca maya iti va umple sufletul de bucurii pentru ca, din cate vad, e dragalasa foc. imi pare rau rau ca a trebuit sa treaca prin atatea necazuri, draga de ea…
sa va traiasca si sa fiti fericiti alaturi de ea!
Dacă îmi seamănă cumva şi la fire aşa cum îmi seamănă la înfăţişare, atunci maya e o pisică foarte prudentă, o să aibă nevoie de mult timp ca să se convingă că e în siguranţă şi că e iubită – mai ales că e şi mai mare decât eram eu când am fost adoptat. Mi-aduc aminte că eu am dormit 2 nopţi ascuns după o canapea. Şi îi stupeam pe bipezi când întindeau mâna spre mine (dar dacă reuşeau totuşi să mă ia în braţe începeam să torc
Iar varianta doi..E la fel da bine miaunita!
Bai, ce-ti e cu felinoasele astea..
psipsina, dacă a atacat înseamnă că îmi seamănă, şi eu atac când sunt speriat. A avut mare noroc că a ajuns la tine, în familia ta – e minunat că aveţi răbdare cu ea şi sunt sigur că, odată câştigată, dragostea ei va fi o răsplată pe măsura înţelegerii de care daţi dovadă
Ne-ai dat o veste foarte tristă. Ştiu cum este, în iarna aceasta l-am pierdut şi noi pe Mosorel-Mosor-Cu-Dor, motanul nostru roşu.
Dar dacă a venit acasă Maya, soarele va răsări iar plin de veselie pentru tine.
Naomi e în raiul animăluţelor.
psipsicuto, am venit. Milka e langa mine si priveste cu ochii ei albastri in calculator, nu stie sa citeasca (nici pana la 15 ani n-a invatat!
, dar ii povestesc eu povestea ta, a lui Naomi si a lui Maya.
Stiu ca pentru neiubitorii de pisici bucuriile noastre alaturi ele, tristetile noastre cand nu mai sunt, par de neinteles. Dar cine traieste ani la rand – o mica viata – langa un animalut invata sa-l cunoasca, sa-i vorbeasca, sa-l inteleaga, sa-l iubeasca profund, ca pe un suflet de om. Uneori mult mai mult, pentru ca sunt atat de putini oameni care merita iubiti, care se lasa greu iubiti, care-ti inabusa iubirea…
Ii doresc lui Maya cea tigrata o viata frumoasa alaturi de tine si sunt sigura ca o va avea. Naomi stie…
Gestul tau m-a impresionat, poezia mi-a placut. Mult!
abia acum iti zambeste de dincolo de trecerea timpului care a facut-o sa nu mai vrea sa priveasca in jur.
psi
pana la urma… coincidentele lasa loc de un zambet.
psi dragă, m-ai trecut prin toate stările… mai întâi am plâns pentru ca mai apoi să zâmbesc
Nu pot să zic prea multe, ci doar să-i urez multă sănătate Mayei si viaţă lungă. Vă pup pe amândouă tare, tare!
Cami, desi eram si eu printre cei care iti spuneau atunci ca poate, cand vei mai trece peste durere, sa te gandesti sa adopti o alta felina, nici nu ma gandeam ca vei putea atat de curand sa accepti alt sufletel pufos, care are nevoie de alintare, de dragoste, de tot ce-i poti da tu. Ce suflet puternic si generos ai!
Nu degeaba am visat eu dungile lui Grişka! Uite că te-am găsit, surpriză tigrată ce eşti!
Acum ştiu unde şi cum să te caut…