eu nu mai știu…

eu nu mai știu dacă dorul de iarnă mă mistuie ori dacă este de vină plecarea ta. plouă și eu îmi port tăcerile pe gură ca niște răni niciodată vindecate. merg printre oameni ca o străină de lume. uneori plâng. dar cel mai des îmi șoptesc în adânc ”te iubește mama” și oare cum am … Read more

este timpul…

atunci când ai apărut în viața mea nu m-am gândit niciodată cum trece, cât de repede trece timpul. și că într-o zi de toamnă, cu soare și auriu pe gene, ne vom despărți. iubisem toamna… și ai plecat parcă prea repede. și la fel de repede au trecut alte șase duminici fără tine. te iubește … Read more

tu, toamnei… (3)

zilele trec. pe la răstimpuri, oamenii mă mai întreabă cum sunt de parcă totul s-ar putea șterge așa, dintr-o privire, de parcă ai fi uitat între timp să locuiești în inima mea. uneori este greu, uneori este mai ușor, mai ales atunci când tu lași semne mici pe care eu le văd și știu, cu … Read more

tu, toamnei…. (2)

zilele trec parcă grăbite, punând distanță  tot mai grea între noi și, cu toate că afară este atât de cald, în mine este frig. și acasă, draga mea, și acasă. e un frig și un gol ca în iernile cele mari ale veșniciei. am început să plâng mai puțin. poate pentru că știu că noi … Read more

glossă de toamnă

e-n moartea asta, a frunzei, ceva de clovn cernit e-o dezrădăcinare-n suflet când aurul de la zenit se mistuie-n căușul palmei e-o moarte-n plânset. e-n moartea asta, a frunzei, un plâns ascuns, un dor mărunt e-o pandemie de cuvânt când cerul galben și cărunt se stinge-n falduri de pământ sub albul rupt al pânzei ceva … Read more

toamnei…

mistuie-i toamnei, dorului, anotimpurilor care ne leagă umbră și demon, sânge și freamăt, țipăt în oglinda spartă, arcuire. mă -ntunec a ultimă plecare, mă risipesc în zadarnice rosturi, și mă naște-n zăpadă un blestem de octombrie. mistuie-i toamnei, noroiului care plânge sub călcâie. babele slute îl nasc pe noiembrie. ducă-se toamnei.

tu, toamnei…

tu, care te-ai dus toamnei pentru totdeauna. și chiar de nu-s decât două săptămâni, îmi pare că nouă vieți au trecut deja fără tine. tu, iubirea mea mică și perfectă. îmi amintesc ultimele noastre clipe împreună. dimineața care se vătuia pe la fereastră. eu m-am trezit și ochii tăi vegheau cu iubire spre mine. era … Read more

frunze arzând.

astăzi absența ta are culoarea frunzelor arzând. oamenii mi-au spus că o să treacă. că o să uit. dar eu nu vreau să uit, cum aș putea? mă așez pe o răspântie de secunde și îmi amintesc clipele noastre din urmă. amândouă iubeam toamna cândva, acum toamna mă năruie. și-mi lipsești de parcă mă lipsesc … Read more

doar o pisică…?

tu ai venit într-o zi pe pământ ca o steluță norocoasă. oamenii nu te-au știut, nu te-au cunoscut, prea repede au văzut … doar o pisică și au gonit-o. au trecut peste noi anotimpuri. eu eram ocupată cu tristețea și, să mă ierți, nu ți-am auzit chemarea. nu ți-am auzit plânsul. până într-o zi. îți … Read more

și când îmi va fi dor

și când îmi va fi dor, am să te găsesc la capătul răsuflării mele și când îmi va fi dor, am să mă ning dinaintea inimii, am să culeg rugina de pe toate frunzele pe care nu le știi și nici eu nu le mai știu de când ai plecat și când îmi va fi … Read more

noi, ce iubiți…

noi, cei iubiți, cei smeriți purtând semnele timpului pe tălpile goale, noi, cei frumoși, cei duioși, purtând urme de aripi domoale purtând steaguri de fluturi pe gânduri și ruguri noi… cei iubiți, cei smeriți, purtând semnele timpului nostru ningând noi cei cu flacără-n ochi și-n cuvânt cei cu semne de rouă de lună cea nouă … Read more

un scriitor…

un scriitor se hrănește cu sentimente, cu chipuri de oameni, cu peisaje/decoruri, cu îmbrățișări. aidoma oricărui alt om, un scriitor poartă în inima lui și iad și rai și, surprinzător sau nu, duce lingura la gură la fel ca orice alt om. nu este absolut nicio diferență între cele două tacâmuri. o carte publicată nu … Read more

lansarea de acasă

duminică 21 august ora 11:30, piața sfatului. adică exact unde este făcută poza aceasta, tot într-o zi de duminică (cea care a trecut). lansăm proza de pisică acasă la ea după ce s-a plimbat prin toate țările în care nu credeam că va ajunge vreodată și le mulțumesc deja tuturor acelora care au ales să … Read more

solomonarii, pentru că în familia noastră există darul scrisului

  mărturisesc sincer că aștept de luni bune să scriu această recenzie. cu emoție, cu bucurie, cu tot dragul pentru omul din spatele acestei povești numită solomonarii. se spune că, într-o familie, darul scrisului își alege câte un reprezentant pe care îl bântuie mai mult sau mai puțin. în familia noastră însă, darul scrisului ne … Read more

jurnal de război (27)

diminețile se scurg între noi cu miezul lor de lapte. nu ți-am mai scris de mult, știu, cel puțin în felul acesta clasic dar știu că gândul meu te-a însoțit prin soarele verii care se scurge pe asfaltul încins. diminețile se tac între noi în miraculoasa aromă a scrisului de care nu mă desprind și … Read more

criptic- mai mult decât o carte

despre scrisul lui radu prodan aș putea spune multe, dar mai ales că nu îmi este necunoscut. m-am intersectat cu el în partitura pentru două suflete, pași și am admirat acolo sincronizarea celor doi autori- axel și em- modul aproape incredibil în care s-au împletit emoțiile, metaforele, trăirile celor doi autori, acel yin și yang … Read more

error: Content is protected !!