… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
de-ar fi să-mi întreb inima, mi-ar spune iubire, de-ar fi să-mi întreb trupul, mi-ar spune venire, de-ar fi să-mi întreb ochii, mi-ar spune sorbire, de-ar fi să-mi întreb sufletul, mi-ar spune șoptire, de-ar fi să-mi întreb credința, mi-ar spune găsire, de-ar fi să-mi întreb auzul, mi-ar spune vorbire, de-ar fi să-mi întreb gândul, mi-ar spune … Read more
ajunul trecu repede. în cer toată lumea, de la mare la mic și invers, petrecu ziua întreagă făptuind toate cele rămase neterminate, pe pământ, pe la casele oamenilor forfota mirosea a brazi împodobiți, a lumină și cozonaci, iar acolo unde nu se putea altfel, a bunătate. chiar și prin casele de oameni singuri cel fără … Read more
cu trei zile înainte de crăciun se lăsa peste pământ și văzduh o noapte mare și lungă, cea mai mare și mai smolită din an, împodobită toată cu ger și tăcere. și atunci, în somnul pământului, din ochiurile mari ale cerului, curcubeul își isca vânturile nevăzute și repezi. orice spiriduș știa și desigur că și … Read more
pe pământ zilele aveau doar două culori: un albastru aproape ireal, atunci când norii dormeau prin cotloanele ascunse privirilor curioase și un soi de gri apăsat și apos, atunci când soarele dormea leneș sub pledurile groase ale norilor. atunci și oamenii parcă umblau mai aplecați și forfota lor obișnuită se auzea mai înfundat decât de … Read more
-șapte zile până la crăciun! – anunță merin și în vocea lui, altminteri potolită și caldă, se ghicea o undă de febril și de agitație pe care verin o putea vedea lesne în ochii tuturor, chiar și în ai lui. ultimele trei zile trecuseră cu iuțeală și lăsase deoparte povestea flautului lipsit de grație și … Read more
verin se așeză la masa lui micuță, imediat de lângă ușa atelierului, suflecându-i mânecile de catifea, gata să vină în ajutor fraților lui, dar mai cu seamă concentrat la treaba rămasă neterminată de ieri: un copil își dorea un flaut fermecat și oricât se târguise cu meșterul fierar nu reușise să obțină instrumentul care, chiar … Read more
verin termină de făcut ceaiul tocmai când toți ceilalți spiriduși se treziseră deja și își primeniseră chipurile blânde și hăinuțele de catifea albastră, cele pe care le purtau zi de zi și pe care, ca să nu le încurce, croitorașii brodaseră cu fir auriu câte o floare șoptitoare, pe câte o mânecă, pe guleraș, pe … Read more
verin se trezi dimineața devreme, devreme cât soarele încă se mai juca rușinos în așternuturile moi ale norilor, trimițând agale pe cerul de ca de sticlă câte o dâră roz ca bomboanele cofetarului din colțul străzii. în oraș era încă liniște deplină de puteai desface visurile oamenilor în tihnă, dar verin era cu gândul în … Read more
într-un loc în care numai spam-urile își fac de cap, într-o liniște mult așteptată și ascunsă sub virgule și dor de zăpadă, deschid uneori poarta cuvântului. ca să vină, ca să șoptească, ca să mângâie. adventus. pentru majoritatea dintre noi adventus nu înseamnă nimic. așa cum nu înseamnă multe alte lucruri dar pe care le-am … Read more
mi s-a închis toată copilăria într-o rană nouă, tăcerile toate s-au ascuns rușinate în flori cu gust de colivă. peste lacrimi s-au pus peceți de ceară și din camera goală nimeni nu mai zâmbește, nici măcar o gutuie. să mă ierți, încă mi-e greu să mă învăț cu acest nou octombrie fără tine, maică Vineri. … Read more
când verii i se năruie norocul sub văluri lungi de aur și rugină ridică-te, nu-i moartea ce-o să vină a florii și a soarelui sorocul ce ține-n palmă viață și gutuie și-un palimpsest de viață pentru viață, ridică-te nu-i moartea florii vinovată de toamna asta dulce amăruie ce bate-n pieptul zilei sfidând norii. când trec … Read more
îngerii miroseau a tămâie și-argint, anotimpurile toate se risipeau pe sub porți, pe sub luna cea nouă, rotundă, îngerii viscoleau. soarele avea parcă gustul de pâine, zilele toate se amestecau pe sub nori, pe sub porți de tăcere și humă, raze de soare zâmbeau. și-apoi n-am mai fost nimic. doar un semn ca o arsură … Read more
stelele nu mă aduc acasă, doar noaptea cu lacăt, ca o mireasă, atinsă în treacăt de ele, mai pot să desfacă. şi în oglinda ei multă precum lemnul, tăcută, eu stau de vorbă cu mine. mă ţin de mâna cuvintelor şi îmi spun totul de la un capăt la celălalt, m-am iertat de mult şi … Read more
verin stătea la masa lungă, de lemn întunecat, ce ocupa aproape întreg spațiul încăperii și la care, parcă dinadins, cineva pusese doar două scaune, cel pe care stătea ea, așezat pe mijlocul laturii lungi și un altul, gol, așezat la capătul scurt, de lângă una dintre ferestre. încăperea era scăldată în lumina amiezii, fire de … Read more
anotimpul frunzelor venise cu repeziciune peste saffron, aproape neanunțat de nimic și după o foarte lungă așteptare. lunile din urmă fuseseră reci și pe străzile cetății prea puțini se mai încumetau să iasă. doar lorzii frați ce mai mișunau sfidând rafalele de vânt ori ploile fixe. fusese un anotimp greu, ciudat, unul în care soarele … Read more
scrie-mi astăzi pe-o coajă de salicedru succesiunea tuturor anotimpurilor noastre, scrie-mi pe-un portocalandru sufletul meu tot, a rămânere când toamna îşi coace în ferestre un pretext de coloanagramă zidindu-mi sufletul în palme, ruginindu-l, scrie-mă pe o bocancoră albă şi mării spune-mă, secretacic cuvânt împotriva anotimpului care stă înalt, între noi, ca un fals simptom de … Read more