noiembrie

din ploi, descătușare și-un chip de soare-n frunzele ce ard o dâră de șoapte o boabă de nard, înmiresmat de liniște e totul când toamna trece cu mâna strânsă ca un cârlig în care-adună dintr-un tufiș un plâns de brumă iar vântul rece, oropsit ca un căluț fără scăpare din caruselul zilelor pustii cu iz … Read more

nimic nou

observ că au trecut deja multe luni de când nu am mai scris nimic pe-aici și că nimeni nu a zis ceva despre cuvinte. nu promit că le voi lega în fraze, dar o să mă străduiesc să le las aici pentru voi, așa că, ștergem praful și zic: descătușare, noroi, împlinit, șoapte, imbold, scăpare, … Read more

din toamnă

din toamnă nu e nimic nou, se sinucid frunzele și de frig și de noapte, e un zvon care miroase a îngropăciune. pe-aleea de beton pe care râdeau castanii mai ieri, un copil râdea purtat pe brațe printre șiruri de oameni în negru. din toamnă nu e nimic nou, pescărușii au încetat să mai cheme … Read more

focul preschimbat în jar

sângele îi curgea pe chip, îl simțea cum cobora încet dinspre rana care durea îngrozitor, dar nu fusese mortală. celălalt plecase de multă vreme și, în întunericul fierbinte, nu se simțea decât răsuflarea lui și un miros vag, prăfos, dinspre pietrele măcinate de vânt. din nou era singur și nu înțelegea cum de fusese atacat, … Read more

va fi pâine

în felul acela stins, oamenii coboară ca niște munți mici de pe muntele mare, trecându-și oboseala de pe un chip pe altul cu palmele căuș. ca un ștergar alb, uitat pe o frânghie, inima ei se oprește de fiecare dată când, cu ochii umbriți de culorile înserării, iese în poartă și-l caută printre ceilalți, gesturi … Read more

despărțirea

după cum vedea lucrurile, totul se terminase. privea către femeia care îl tulburase și-l subjugase atâta vreme și pentru care nu mai simțea decât o vagă amiciție, un soi de duioșie ca față de o haină pe care, deși veche și abandonată în dulap, nu se îndura s-o arunce, o haină doldora de amintiri ar fi … Read more

construim împreună

ca și ceilalți, purta un combinezon albastru care semăna cu o piele întinsă prea mult și scotea în evidență toate formele. cusături alambicate, în culorile circulus, pe spate și la reverul de care erau prinse firele pentru cască și microfon pe care le purta aproape tot timpul, formau breasla, numele și rangul, astfel încât oricine știa … Read more

iubire și faianță

se simțea dezintegrat la propriu, ca și cum fiecare dintre membrele lui o luaseră la sănătoasa, nu se mai suportau. le și vedea, cele două mâini stângi, așa cum zicea tata că are, privindu-se cu ură, atacându-se una pe cealaltă, degetele cu unghii roase și rupte care se transformau în gheare ce sfâșiau. pe el însuși. … Read more

să ucizi un curcubeu (4)

i se dusese liniștea de izbeliște, se frământa și i se părea tot mai puțin posibil să afle ce era cu regenerarea aia, blestematele de femei nu răspundeau la întrebări, doar pufneau și îl priveau de sus, povestea asta făcea ca răzbunarea lui să fie de-a dreptul complicată, cum naiba să omori pe cineva care … Read more

să ucizi un curcubeu (3)

maica rosa dispăru la începutul primei ierni și saukrat privea adesea locul ei gol de la masă cu un soi de mirare reprimată. unde plecase întâia și de ce toate se purtau ca și cum femeia era încă în odaia ei de unde tuna și fulgera? zile în șir le văzuse pe novicele cu ciucuri … Read more

să ucizi un curcubeu (2)

soarele celei de-a patra  toamne se ridica încet din spatele zidurilor groase, acoperite cu plante care își pierdeau încet vigoarea.  curând, în locul lor avea să fie numai piatra goală acoperită la bază cu mușchi jilav ca o boală, făcând priveliștea și mai dezolantă decât era, dar saukrat știa că nu putea schimba asta, camera … Read more

moartea se plimbă pe stradă

moartea se plimbă pe stradă mizeria clipei se-agață de talpă cineva deschide o fereastră obiecte inutile se leagă de gură, de mâinile goale, de inimă. moartea se plimbă pe stradă e dimineață îmi spun, ne privim amândouă în ochii goi de bună seamă ca două prietene vechi ai mai fost pe-aici o aud și râde. … Read more

să ucizi un curcubeu (1)

saukrat stătea și privea pe fereastră fără să vadă cum cea de-a treia primăvară venise, umpluse dealurile de un nou verde și alb și, cel puțin în privința asta, nu încăpea îndoială, avea să fie o recoltă bogată încă de la următoarea rotație a anotimpurilor. din nou, maicile avuseseră dreptate, dar tot ar fi vrut să … Read more

întreg (3)

un plâns de copil o făcu să ciulească urechile în adăpostul pe care și-l găsise, stătea la pândă deși sărbătoarea luminii nu începuse, mai erau ore bune din ziua prea caldă și n-ar fi ieșit dacă nu era gil. de când știa adevărul și furia de-nceput se mai domolise, lucrurile se legau altfel în mintea ei, … Read more

întreg (2)

la drept vorbind, plecarea ei nu fusese o surpriză pentru nimeni și cu siguranță nu pentru bărbatul înalt ca o trestie. max chandelier a continuat să stea la masă ca și cum fiica lui era acolo, a repetat gesturile lui obișnuite și a păstrat aceeași tăcere ca un scut ani în șir. un singur lucru … Read more

error: Content is protected !!