construim împreună

ca și ceilalți, purta un combinezon albastru care semăna cu o piele întinsă prea mult și scotea în evidență toate formele. cusături alambicate, în culorile circulus, pe spate și la reverul de care erau prinse firele pentru cască și microfon pe care le purta aproape tot timpul, formau breasla, numele și rangul, astfel încât oricine știa … Read more

iubire și faianță

se simțea dezintegrat la propriu, ca și cum fiecare dintre membrele lui o luaseră la sănătoasa, nu se mai suportau. le și vedea, cele două mâini stângi, așa cum zicea tata că are, privindu-se cu ură, atacându-se una pe cealaltă, degetele cu unghii roase și rupte care se transformau în gheare ce sfâșiau. pe el însuși. … Read more

să ucizi un curcubeu (4)

i se dusese liniștea de izbeliște, se frământa și i se părea tot mai puțin posibil să afle ce era cu regenerarea aia, blestematele de femei nu răspundeau la întrebări, doar pufneau și îl priveau de sus, povestea asta făcea ca răzbunarea lui să fie de-a dreptul complicată, cum naiba să omori pe cineva care … Read more

să ucizi un curcubeu (3)

maica rosa dispăru la începutul primei ierni și saukrat privea adesea locul ei gol de la masă cu un soi de mirare reprimată. unde plecase întâia și de ce toate se purtau ca și cum femeia era încă în odaia ei de unde tuna și fulgera? zile în șir le văzuse pe novicele cu ciucuri … Read more

să ucizi un curcubeu (2)

soarele celei de-a patra  toamne se ridica încet din spatele zidurilor groase, acoperite cu plante care își pierdeau încet vigoarea.  curând, în locul lor avea să fie numai piatra goală acoperită la bază cu mușchi jilav ca o boală, făcând priveliștea și mai dezolantă decât era, dar saukrat știa că nu putea schimba asta, camera … Read more

moartea se plimbă pe stradă

moartea se plimbă pe stradă mizeria clipei se-agață de talpă cineva deschide o fereastră obiecte inutile se leagă de gură, de mâinile goale, de inimă. moartea se plimbă pe stradă e dimineață îmi spun, ne privim amândouă în ochii goi de bună seamă ca două prietene vechi ai mai fost pe-aici o aud și râde. … Read more

să ucizi un curcubeu (1)

saukrat stătea și privea pe fereastră fără să vadă cum cea de-a treia primăvară venise, umpluse dealurile de un nou verde și alb și, cel puțin în privința asta, nu încăpea îndoială, avea să fie o recoltă bogată încă de la următoarea rotație a anotimpurilor. din nou, maicile avuseseră dreptate, dar tot ar fi vrut să … Read more

întreg (3)

un plâns de copil o făcu să ciulească urechile în adăpostul pe care și-l găsise, stătea la pândă deși sărbătoarea luminii nu începuse, mai erau ore bune din ziua prea caldă și n-ar fi ieșit dacă nu era gil. de când știa adevărul și furia de-nceput se mai domolise, lucrurile se legau altfel în mintea ei, … Read more

întreg (2)

la drept vorbind, plecarea ei nu fusese o surpriză pentru nimeni și cu siguranță nu pentru bărbatul înalt ca o trestie. max chandelier a continuat să stea la masă ca și cum fiica lui era acolo, a repetat gesturile lui obișnuite și a păstrat aceeași tăcere ca un scut ani în șir. un singur lucru … Read more

întreg

era ca atunci când se privea în oglidă numai că acum cineva inversase culorile, negrul devenise alb și albul cu luciri de mătase nu era pur ca mantiile numiților ci  bătrân ca un steag rătăcit în copac,  ca o promisiune ajunsă la  scadență , pe care ezitau să i-o împlinească în ciuda contractului prin care … Read more

mirosul mamei

câtă durere încape într-o batistă? câtă noapte este nevoie ca să te vindeci de amintire? în câte anotimpuri vom uita ceea ce nu se poate uita? mirosul mamei îmi stăruie în minte, se agață cu degetele lui nevăzute de tot ceea ce sunt. mă trage înapoi orice aș face și singurul lucru pe care îl … Read more

anotimpuri

anotimpurile nu mai existau. o simțea în aerul din jur și în oase, în toate obiectele care îl înconjurau și care deveniseră un soi de capcană fierbinte de unde nu mai avea scăpare, era prea târziu, dar cum să fi știut? toate acele semne le văzuse prea târziu pentru ca funia timpului să mai poată … Read more

genunchii roz

-vrei să alergăm împreună? mie mi-e frică de bătrân. așa a început totul, într-o dimineață ca asta, cu aburi și ceață groasă care se ridica din pământ, doi genunchi roz, rotunzi, lipiți unul de celălalt și o bancă mereu goală când ieșeam din bloc. nu i-am răspuns, la șase dimineața nu am chef de vorbă, … Read more

rostind adevărul

să nu te temi de adevăr. șovăia. dimineața în care pleca, așa cum stabilise, să fugă din calea primejdiei care se plimba prin palat trecuse, se risipise ca nisipul în vânt și ea era tot acolo, într-o amorțeală din care se întreba uneori ”dar dacă?” dar dacă greșea de data asta și se mai putea … Read more

error: Content is protected !!