psi-words

am tot vrut să vă scriu despre un proiect drag mie (nu îmi aparține, dar iubesc ceea ce fac oamenii aceștia) pe nume somnoroșii în esență un loc de povești de văzut cu ochii închiși așa cum spun chiar ei . adică tudor, mihaela, roxana, mihalea și oana, niște oameni care spun povești de drag … Read more

în urmă cu câțiva ani, cu ajutorul și îndemul unui bun prieten, i-am revăzut într-un răgaz de primăvară pe oamenii compact. am și poză cu ei, tot din bunătatea aceluiași prieten, însă nu despre asta este vorba acum, ci… despre ei, oamenii compact, aceia pe care îi știam în adolescența și cruda mea tinerețe și … Read more

îmi propusesem pentru sfârșitul de an să fac unele, altele, același tipar cu multe cărți și ceai, poate și un strop de zăpadă.  nu s-a potrivit mai nimic și nu că ar fi fost de vină cineva, pur și simplu sărbătorile ne-au fost atipice și am renunțat  la planuri. de sărbători nu am citit nimic, … Read more

sărbătorile au trecut cu amestecul lor, cu gânduri și freamăt, cu griji atipice. am făcut bradul târziu și cu destule emoții.  familia mi-a trimis drept cadou un alt glob, pentru că ea iubea bradul, așa că acum sunt două globuri ale ei, unul cu numele, celălalt cu chipul. te iubește mama. nu sunt multe zile … Read more

a nins aseară peste locul unde doarme vremelnicul tău trup și am privit întâia iarnă fără tine cu același amestec de dor și de lacrimă. mi-e dor. de curând am șters fotografiile tale din locurile în care le-ar putea găsi oameni care nu ne-ar înțelege legătura. ieri a fost 12 din ultima lună. și pentru … Read more

din ceea ce știa ea, se născuse în toiul verii, într-o zi sufocant de caldă, o zi în care soarele parcă se hotărâse să stea nemișcat acolo pe cerul sticlă, înfipt și enervant, cu toate razele acelea ale lui care goneau turbate peste pământ. niște bezmetice, și-ar fi zis ea, dacă ar fi putut, dar … Read more

eu nu mai știu dacă dorul de iarnă mă mistuie ori dacă este de vină plecarea ta. plouă și eu îmi port tăcerile pe gură ca niște răni niciodată vindecate. merg printre oameni ca o străină de lume. uneori plâng. dar cel mai des îmi șoptesc în adânc ”te iubește mama” și oare cum am … Read more

atunci când ai apărut în viața mea nu m-am gândit niciodată cum trece, cât de repede trece timpul. și că într-o zi de toamnă, cu soare și auriu pe gene, ne vom despărți. iubisem toamna… și ai plecat parcă prea repede. și la fel de repede au trecut alte șase duminici fără tine. te iubește … Read more

zilele trec. pe la răstimpuri, oamenii mă mai întreabă cum sunt de parcă totul s-ar putea șterge așa, dintr-o privire, de parcă ai fi uitat între timp să locuiești în inima mea. uneori este greu, uneori este mai ușor, mai ales atunci când tu lași semne mici pe care eu le văd și știu, cu … Read more

zilele trec parcă grăbite, punând distanță  tot mai grea între noi și, cu toate că afară este atât de cald, în mine este frig. și acasă, draga mea, și acasă. e un frig și un gol ca în iernile cele mari ale veșniciei. am început să plâng mai puțin. poate pentru că știu că noi … Read more

e-n moartea asta, a frunzei, ceva de clovn cernit e-o dezrădăcinare-n suflet când aurul de la zenit se mistuie-n căușul palmei e-o moarte-n plânset. e-n moartea asta, a frunzei, un plâns ascuns, un dor mărunt e-o pandemie de cuvânt când cerul galben și cărunt se stinge-n falduri de pământ sub albul rupt al pânzei ceva … Read more

tu, care te-ai dus toamnei pentru totdeauna. și chiar de nu-s decât două săptămâni, îmi pare că nouă vieți au trecut deja fără tine. tu, iubirea mea mică și perfectă. îmi amintesc ultimele noastre clipe împreună. dimineața care se vătuia pe la fereastră. eu m-am trezit și ochii tăi vegheau cu iubire spre mine. era … Read more

astăzi absența ta are culoarea frunzelor arzând. oamenii mi-au spus că o să treacă. că o să uit. dar eu nu vreau să uit, cum aș putea? mă așez pe o răspântie de secunde și îmi amintesc clipele noastre din urmă. amândouă iubeam toamna cândva, acum toamna mă năruie. și-mi lipsești de parcă mă lipsesc … Read more