psi-words

noi, cei iubiți, cei smeriți purtând semnele timpului pe tălpile goale, noi, cei frumoși, cei duioși, purtând urme de aripi domoale purtând steaguri de fluturi pe gânduri și ruguri noi… cei iubiți, cei smeriți, purtând semnele timpului nostru ningând noi cei cu flacără-n ochi și-n cuvânt cei cu semne de rouă de lună cea nouă … Read more

un scriitor se hrănește cu sentimente, cu chipuri de oameni, cu peisaje/decoruri, cu îmbrățișări. aidoma oricărui alt om, un scriitor poartă în inima lui și iad și rai și, surprinzător sau nu, duce lingura la gură la fel ca orice alt om. nu este absolut nicio diferență între cele două tacâmuri. o carte publicată nu … Read more

duminică 21 august ora 11:30, piața sfatului. adică exact unde este făcută poza aceasta, tot într-o zi de duminică (cea care a trecut). lansăm proza de pisică acasă la ea după ce s-a plimbat prin toate țările în care nu credeam că va ajunge vreodată și le mulțumesc deja tuturor acelora care au ales să … Read more

  mărturisesc sincer că aștept de luni bune să scriu această recenzie. cu emoție, cu bucurie, cu tot dragul pentru omul din spatele acestei povești numită solomonarii. se spune că, într-o familie, darul scrisului își alege câte un reprezentant pe care îl bântuie mai mult sau mai puțin. în familia noastră însă, darul scrisului ne … Read more

diminețile se scurg între noi cu miezul lor de lapte. nu ți-am mai scris de mult, știu, cel puțin în felul acesta clasic dar știu că gândul meu te-a însoțit prin soarele verii care se scurge pe asfaltul încins. diminețile se tac între noi în miraculoasa aromă a scrisului de care nu mă desprind și … Read more

despre scrisul lui radu prodan aș putea spune multe, dar mai ales că nu îmi este necunoscut. m-am intersectat cu el în partitura pentru două suflete, pași și am admirat acolo sincronizarea celor doi autori- axel și em- modul aproape incredibil în care s-au împletit emoțiile, metaforele, trăirile celor doi autori, acel yin și yang … Read more

cât umblăm pe pământ, în vremelnicia gândului nostru se înalță și liniște, și iubire și zâmbet. să pui în raniță gândul bun și zâmbetul. cu lumina ne-om ocupa noi, fiecare, să ne-o punem strajă la răspântii a rămânere și a bună găsire. când știu că ți-e bine, mi-e bine și mi se mai domolește freamătul. … Read more

nu am tăcut. niciunul dintre noi de fapt. și toți, împreună, în miezul de liniște, ne-am desenat unul, celuilalt, cuvinte flori și cuvinte gânduri. drumuri s-au lungit înaintea noastră, s-au topit și s-au redesenat. trăim într-o lume în care nimic din ce-a fost nu se mai recunoaște în oglinda de astăzi. și chiar și aceasta … Read more

după ce ne-am plimbat la bucurești ca să sorbim cuvinte și cafea în serile ibooksquare (dacă nu ați văzut emisiunea altminteri grozavă, vă las linkul mai jos), după o amânare a lansării Humanitas din mai, iată că în iunie, pe data de 5 mai exact, ne vedem la bookfest. vă rog să rețineți, ora este … Read more

sărbătorile au trecut. am citit mult, în tihnă, poate și pentru că te știam liniștit sau nu neapărat liniștit cât cu mâinile ocupate. limanul acela fragil ne găsise pe fiecare, așa cum cerusem. în câteva zile înflorește iar lacrima maicii. crizantemele sunt galben-portocalii, răsfățate, iar trandafirii îngălbenesc absența mea de pe-aici cu boboci noi. florile… … Read more

primăvara a dat năvală peste noi cu furie. peste noapte bieții copăcei până mai ieri ninși și speriați, parcă și-au prins curajul să înmugurească. aidoma primăverii și războiul parcă a căpătat mai multă furie și, între noi, curg vești de moarte. nu îmi pot imagina cât de tare dor, cât de tare te dor. dar … Read more

tot căutând lumina dintre noi, pășim cu picioarele goale prin întuneric. și astăzi, ca de câteva zile încoace, tremurul glasului meu se împletește cu tăcerea surorii tale. sora ta care astăzi e pe marginea lumii. și parcă abia ieri am fost eu acolo legând și dezlegând firul invizibil și ancestral al femeilor care au fost, … Read more

zilele curg. ca streșinile când se lasă primăvara pe genunchii reci ai iernii, ca un copil cu picioare firave. nu știu când au trecut anii noștri, nu îmi amintesc când ai spus prima oară de galben. eram copiii altei primăveri, nu-i așa? tu galben, eu verde, ea margarete. zilele trecute am plantat maci. galbeni. poate … Read more

mai întâi mi-am crestat cuvintele în palmă. așa începe mereu, cu durere, cu sânge, cu urletul înăbușit. ceva mai târziu am descoperit stiloul și hârtia. scriam pe ascuns, în carnea nopții, așa cum odinioară scriam în carnea mâinii. durea însă mult mai puțin. sau așa credeam, învățasem să trăiesc cu durerea, era suportabilă și, mai … Read more