printre fulgii de nea te văd venind. dansul lor te acoperă, dar te şi dezvăluie, ca o mantie aparte, specială. îmi pari uneori un om de zăpadă cu nasul de morcov, îmi sare sufletul când te recunosc om întreg şi viu, născut din lutul alb al iubirii.
ştii, voiam numai să îţi spun că nu mai ştiu cum, nu îmi mai amintesc, într-o iarnă te-am văzut ascuns în inima unui om de zăpadă, chiar în bulgărele din mijloc, cel care le ţine strâns lipite pe celelalte două. stăteai ghemuit, încăpeai cald şi te uitai la mine. fix. incandescent. zăpadă cu ochi de zăpadă.
iar când soarele a topit totul în calea-i, de plângeam şi eu, şi omătul, tu ai rămas.
peste zâmbetul meu ninge.
by 
omul cald, degeaba se ascunde în inima omului de zăpadă. chiar şi fără soare, zăpada tot se topeşte. iar omul nu mai este doar o nălucă. este.
tibi, astăzi dăruiesc poezii
la capătul unei zăpezi sunt eu,
la capătul celeilalte, bulgăre pulsând,
inima ta mă recunoaşte.
este o nevoie de alb între noi,
o armonie a frigului ce ne încape
într-o îmbrăţişare rotundă,
aproape dureroasă,
doi bulgări mari, crescuţi în joacă,
aluat din zăpadă,
două sfere atingându-se,
care întreg devin
numai atunci când al trei-lea,
copleşitorul,
zâmbeşte morcov-cărbune.
suntem astăzi doi oameni
de zăpadă
Mmm, frumos Psi, frumos
Omul care ramane cand trec ploile, cand se topesc zapezile, cand se duce arsita verii si frunzele toamnei… Mmm, ce-mi mai place
La tine ninge? Că la mine, nu
“zăpadă cu ochi de zăpadă”
m-ai topit….frumos
mitza, la mine a fost un soi de ninsoare de dimineaţă…mai degrabă o iluzie lipsită de vlagă. acum suntem în stadiul de topire.
rata, încă nu s-a topit de tooot!
n-a căzut morcovul în zamă, încă!
mulţumesc, rokssana. e un dor de zăpadă în mine… de marile zăpezi de fapt, cred că aşa s-a născut metafora.
cine-ţi este sortit. cred.
seara buna si… zapada visata sa vina spre gloria metaforei!
dor de zăpadă cumva?
eu îţi ofer un munte http://cammely.wordpress.com/2011/12/28/ti-am-cumparat-un-munte-sper-sa-incapa-in-lumea-ta/
cita, au anunţat la meteo un revelion… fără alb!
se pare că şi cea care este se va topi! ne rămân numai metaforele…
cammely, acum vin să mi-l iau!
Ce frumos mai scrii, dragă Psi! Ascuns în inima omului de zăpadă…tare mult mi-a plăcut asta. o să mă uit cu mai multă atenţie de-acum la oamenii de zăpadă, căci…cine ştie?
Numai bine şi…La mulţi ani!
ce frumos e aici la tine! ai decorat frumos, ai pregătit nişte Nightwish, să tot poposească drumeţii
să te uiţi, alex. nu se ştie niciodată ce suflet se asunde în ei!
la mulţi ani!
mulţumescu-ţi, călin! ia mă pregătesc şi eu de pluguşor şi de urători pentru anul ce vine, iar pentru prieteni, există cu bucurie un foc în sobă şi o poveste…