mi se aştern uneori pe gândurile altfel incandescente nişte tăceri. ele au întotdeauna gust de sevă, ca o apă verde, adâncă şi surprinzător limpede. ştiu, m-ai fi căutat astăzi să îmi spui că este marţi trecut ori că mâine vine o nouă joi. dar ploaia nu vine, am auzit asta la radio şi mai mult chiar, zâmbetului meu nu i-am pus semn de miercuri. miezul săptămânii este ca o întâlnire cu prietenii pe care ai ratat-o. şi îmi pare verde numai privind dinspre promisiunea că o altă întâlnire va să fie. cândva.
mă iartă aşadar pentru că tac. cred că mi-am uitat acasă şi mărgelele şi gândurile. da… erau verde brotăcel aşa cum le numeai tu în joacă. arcuri… tăceri…
by 
Te joci așa de frumos cu vorbele!!
gabi, eu miercurea postam “poveştile de adormit pisica”. astăzi am tras chiulul puţin.
pupici şi de la mine.
hm, poate pisica de data asta a adormit si fara poveste?
nu, nu, altcersenin, e deja dependentă de poveşti.
In mine e o furtuna de culori, imi doresc uneori un verde brotacel, sau macar o laguna albastra, sper sa se limpezeasca candava si lumea mea interioara. Poate candva…, “mă iartă aşadar pentru că tac”.
O bucurie de…vorbe
Te imbratisez
cammely, tăcerea ta nu numai că o înţeleg, dar aş vrea să o pot alina…
şi eu te îmbrăţişez, cita. cu mult drag.
o vorba buna ajunge pt alinare, dar pe tine te simt aproape si in tacere.
mersi
te pup dulce
îţi sunt aproape, chiar şi când tac. eşti unul dintre vechii şi dragii mei prieteni din virtual. nu trebuie să mulţumeşti.