per fumio

ibn sina (o poveste din alambic)

se înnoptase de-a binelea atunci când omul, aplecat deasupra instalației la care tot lucrase în vremea din urmă, își ridică privirea. urme de oboseală îi conturau, ca mereu, ochii frumoși și întunecați, în care scânteiau gândurile, focul nestins din inimă. în jur, toate lucrurile familiare stăteau cuminți, primind și ele valurile de răcoare albastră care… Read More ibn sina (o poveste din alambic)