port la încheietură,
în adâncitura dintre viață și moarte
un semn arab pe jumătate albastru,
și restul tăcere.
port în îmbrățișările sălbatice ale nopții
dorul dervișilor rotitori,
cu mâna stângă dusă la inimă,
cu inima dusă departe.
port pe fiecare pas și cuvânt,
semnul arab al anotimpurilor,
gândul,
ca o haină solitară și rece,
zâmbetul.
port în fiecare cuvânt scrijelit
pe carnea flămândă a zorilor,
niciodată pe deplin mulțumite,
semnul arab al anotimpurilor,
acelea care vor să vină,
acelea care au apus,
port o literă care seamănă cu tine
sau cu un cuvânt.
uneori doare.
mai cu seamă atunci când trebuie să te apăr
de tine
cu semnul acela arab,
uneori aproape rotund
ca o bătaie de inimă.
sursa foto: salome







[…] care stă pe un pervaz de dincolo de munţi şi îşi găseşte timp şi ca să îmbrace semne arabe în versuri şi ca să se gândească uneori la mine, şi căruia îi mulţumesc din tot […]
Ce frumos știi tu să le spui…
dar crezi că știu, ioana? s-a scris asta de capul ei.