s-ar naşte furtuni, îmi zic, tot privind către monitorul lăsat gol, ca o palmă udă pe care apa a şters toate cuvintele.
s-ar naşte cuvinte noi, mă gândesc, deşi mâna care ţine stiloul pare plecată către amurg, acolo unde liniştea are contur zimţat.
s-ar naşte gerurile pe tâmplă, dar îmi amintesc că, deşi am numit aceasta joacă, nu mai aştept de multă vreme nici să mă recunoşti şi nici să mă înţelegi. bulgărele de sare pe care îl vezi… este numai zăpadă. astăzi îmi chem tăcerea în alb şi nu, nu mai strig luminii.
sursa foto: wikipedia
by 
Prostia omenească e că, într-adevăr, stingem lumini…eu am o replică preferată, din noianul de replici preferate culese de prin cărţile de teatru care zicea cam aşa : Am văzut lumină şi-am intrat.
N-o s-o explic, mizez pe deşteptăciunea omenească.
Drobul de sare n-o să cadă nici dacă o face mâţa pe moşu’ alunecos pe-un horn.
A…şi vezi că ai pus puncte pe doi de i, “în lumini”, nu “în luminii”, nu?
Şi mai văd că ţi-ai legat de codiţă o fundă roşie! Ptiu, să nu-ţi fie de deochi…deşi, pe bleu…
este “nu mai strig luminii” nu în lumini… cât despre sare, eu o leg de setea şi de truda naşterii ei, de patimă, nu de drob.
să inventăm replica aceasta cândva.
am văzut lumină… şi am tăcut.
am tăcut! 😆 Pfuailei….tre’ să-mi iau şi ochelari de net…că de cal, am!
ba tac eu, nu tu. că eu mă duc tăcerii acuma… tu, pasăre de noapte ai să cânţi!
ochelari de cal? cred că mi-ar trebui şi mie. cred că da.
Să vezi furtuni ce-mi bântuie și mie monitorul …e 23.15, pic de somn, am în față tema ta cu cele 12 năzbâtii de cuvinte, mâine e deja joi, vineri sunt plecat din București … Și mâna mea, care strânge convulsiv mouse-ul, tot spre amurg trage…
Dacă nu mă izbește o stare de grație în pauzele de masă, la birou, să vezi absență motivată ce voi bifa eu la faza asta a concursului… Că sâmbătă sunt tot indisponibil!!… Voi aplica magia neagră invocatoare de muze. Scopul mă scuză. A bientot!…
N-ai vrea să ştii câte cuvinte am citit anapoda săptămâna asta! 😆 Lucrez cu un copil disexic…poate de aici mi se trage. Cum sunt eu empatica pământului…mai ştii?!
Scrie acum…eu am scris de ieri şi am programat. Nici eu n-o să fiu vineri…
Pfuuuuaiii … Câtă hărnicie… 😆
Apropos de cuvinte citite alandala sau cu ochiul minții doar pe jumătate treaz, eu am citit așa: ”tăcerea în alb și nu”.
Nu alb și negru, ci alb și nu. Și mi-a sugerat o mulțime de stări hibernale.
N-oi pricepe eu poezia, dar o interpretez.
Precizare, pentru acuratețe.
Poezia ca gen, nu pe a ta în mod particular. Sunt mai prozaică de felu-mi.
pfuaai, câtă absenţă!
nici eu nu am chef să fiu vineri… de fapt nici nu sunt. doar am stabilit deja că sunt mâţ pervazier.
ştiu, slvc, stai liniştită. ştiu!