roşu de sâmbătă

te privesc rostindu-ţi cuvintele, chemarea ce mă aduce mai aproape, mai aproape şi mai aproape cu toate că nu înţeleg nici măcar o silabă din ceea ce spui. limbajul tău ancestral, mâinile făcute aripi, trupul arcuindu-se pe discul lunii, înfăşurându-se şi desprinzându-se din cuvânt, legătură născută din ochi şi din ape, cântec din păcat şi păcat din suflet, toate se conturează roşu.

de fapt nu-i aşa.  tu stai dreaptă pe scaunul tău în faţa măsuţei de toaletă şi în mâna dreaptă sclipeşte ca un cuţit auriu micul tub, cel care îţi desenează gura a petale şi a floare. pe umbrele ochilor tăi, pe linia fragilă a gâtului îmi pun ochii obosiţi să adoarmă. şi în legănarea de respiraţie a trupului, eu te visez dansând numai pentru mine, chiar dacă ştiu că odată ce îţi vei fi desenat buzele roşii, vei pleca.

da, sâmbăta seara mă seduci întotdeauna şi apoi pleci. uneori aş vrea să ştiu cum să te opresc.

şi muzica vine de la ishtar alabina bun aşa, tibi? happy

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

62 thoughts on “roşu de sâmbătă”

  1. psi
    femeia care vrea să plece, va pleca. femeia care vrea să-nşele, vă înşela. dar. trebuie ţinut minte foarte bine că : femeia care iubeşte, chiar dacă înşală, nu părăseşte.

  2. psi
    am spus, chiar dacă. ştiu femei care au fost nevoite. tu, nu ştii ?
    femeia care se dăruie ca să părăsească apoi, cu ce este mai bună ?

  3. psi
    din păcate, femeile sunt de mai multe feluri. nu are rost să insist, pentru că eu iubesc de fapt, ideea de femeie, enorm.

    m-a întristat puţin “ştiu că odată ce îţi vei fi desenat buzele roşii, vei pleca”…

  4. tibi, off… oare nu este iubirea întotdeauna ca o rotire de păsări în cercuri mari? oare nu este în fiecare dintre noi un strop de plecare pentru ca apoi întoarcerea să fie roşie ca o floare? cam aşa am creionat eu culoarea de astăzi. winking

  5. Psi blandut, tu ai scris atat de frumos ca parca ma si tem sa spun ceva, sa nu stric vraja…
    Eu cred in jocurile cinstite.
    Desigur, e alegerea fiecaruia cum joaca. Inselatul e tot o alegere.
    Aaaaa, si cand iubesti, da’ iubesti cu adevarat, chiar nu inseli. Pentru ca nu ai nici un motiv s-o faci. Daca nu mai iubesti, pleci.
    Tare imi plac oamenii ce joaca la o singura poarta. Ii vad a fi maturi, responsabili, curajosi, demni, etc

    Cel care imi deseneaza mie gura a petale si a floare, e uneori un tubulet cu rosu sau caramiziu,mmmmm, ce mai picturi ies pe fata mea happy

  6. lotusica, eu nu suport culoarea roşie în machiaj şi nu prea îmi plac rujurile. cât despre alegerile altora… eu am o politică de struţ: ce nu mă atinge, nu mă priveşte. dar uite, mă gândesc acum la o carte: “o iubeam” a annei gavalda. interesant este acolo că un domn bătrân, ca să îşi consoleze nora părăsită de propriul fiu, petrece câteva zile cu ea şi nepoţelele, la o cabană şi ajunge să se confeseze ei. îi povesteşte despre o iubire pe care nu a avut curajul să o trăiască până la capăt din comoditate. şi îţi mai spun ceva, un film celebru la apariţia lui: infidela cu diane lane, richard gere şi olivier martinez. iubirea clandestină care se termină cu o crimă… la ce bun? cu ce preţ?… şi totuşi mă feresc să judec. pentru că nu ştiu.

  7. psi,
    Inca n-am ajuns acasa, nu-mi uit insa prietenii.

    Tema ta este dulce, grava si mustoasa, ca o zi de toamna insorita!!
    Am citit candva , undeva ,ca acela care se vrea iubit trebuie sa paraseasca.Pare greu de crezut/inteles/acceptat, dar cred ca teoria asta nu este foarte departe de adevar.
    Seara frumoasa!

  8. Psi,

    pai nici nu se pune problema de a judeca.
    Ceea ce am scris, e doar alegerea mea.

    A nu avea curaj sa traiesti o iubire din comoditate ???
    Aleluia atunci. Fie fericiti cei ce chiar iubesc si nu se impiedica in comoditati si alte pretexte de genul.
    O sa caut cartea de care mi-ai povestit.
    happy

  9. gina, să fii bine acolo unde eşti. “dacă iubeşti cu adevărat pe cineva, lasă-l să plece: dacă se întoarce, e minunat. dacă nu, probabil ia cina cu cineva mai atractiv decât tine.” bill grieser happy