poveşti din labirint

sub lună

dacă ţi-aş spune într-o zi că ne vom legăna pe sub apele lunii şi liniştea ne va iubi ca pe nişte fraţi buni, ai să mă crezi? dacă ţi-aş spune într-o zi, că pe sub barca lunii nu curge apă ci liniştea albastră se desenează, ai să mă crezi? eu vin, ca începutul zilei vin,… Read More sub lună

poveşti din labirint

aproape, departe

continuarea poveştii de furtuna, de lunea trecută. bărbatul îi întinse ceaşca de zahăr evitând să o privească. goală, femeia avea ceva de piersică în ea, poate curbele line, poate culoarea, estompând până la anulare tot ceea ce ştiuse, imaginea prost formată, mai mult din vorbe şi din neatenţie. cât lipăise aproape năuc prin bucătăria lui… Read More aproape, departe

poveşti din labirint

de vineri…

tu spui: m-am născut pe o coardă de vânt. și sun. dar cine să vadă ochii tăi în singurătate, cine să îți știe glasul cald, ca o îmbrățișare? tu spui: ești frumoasă când îmi lași urme de ruj pe cămașă. dar cine să știe gura ta când alungi, cu degete moi, ca de apă, zâmbetul?… Read More de vineri…

poveşti din labirint

furtuna

se ridicase ca din fum şi din hăul cel fără de capăt. lacrima amiezii se prelingea în fereastră, înnegrind lumina, iar el se clătină uşor, prins de ameţeală, ţinându-se cu mâinile amândouă de pervazul ferestrei. inima îi bătea cu putere, dar o bucurie nouă se ivi din furtună: în spatele lui erau toate lucrurile ştiute,… Read More furtuna

poveşti din labirint

prea multă linişte

… nu este niciodată în inima mea. de cele mai multe ori trec pe acolo, prin sângele meu amestecându-se, năvalnice sentimente, răvăşind apele adânci ale unui lac aparent liniştit şi calm. prea multă linişte nu este niciodată în mintea mea. cuvinte se nasc şi refac adesea podeaua de gânduri, cea pe care păşesc uneori în… Read More prea multă linişte

poveşti din labirint

şotron

desenând idei, aşa mă ştiu toţi cei care trec prin port. ei duc spre corăbii, pe sub soarele galben, catarge noi, în vreme ce eu ţin ochii închişi. îi “văd” prin întreaga-mi fiinţă, cu trupurile lor arse şi arcuite, mirosind a libertate şi a sare, nepăsători şi veseli. ei trec, eu ţin ochii închişi. miroase… Read More şotron

poveşti din labirint

frunze în păr

soarele o îmbrăţişă vesel de cum ieşi în stradă şi se privi iar, deşi ea nu prea făcea asta, în vitrina unui magazin, zâmbindu-şi, recunoscându-se. bucle mari şi negre îi încadrau chipul, machiajul discret o lumina şi în zâmbetul toamnei vechea ei rochie neagră era ca un prieten drag, regăsit. niciodată nu îşi imaginase atunci,… Read More frunze în păr

poveşti din labirint

bătrânul

trecuse deja multă vreme de când tăcea, nici nu mai ştia de fapt de când îşi păstra cuvintele pentru sine ca pe nişte petre de domino pe care odată rostogolite nu le-ar mai fi putut opri. şedea lipit de copac, fără să aştepte ceva, doar privea în jur încercând să-şi aşeze gândurile peste vara care… Read More bătrânul

poveşti din labirint

calea

porţile s-au deschis mari, largi, ca atinse de vânt şi în spatele lor acelaşi decor ştiut, neschimbat, în ciuda timpului care trecuse, era destul de mult. veneam ca după un somn lung, ca după o uitare, cu sufletul ghem, aducând noi amintiri, noi trăiri, ba chiar şi rochii noi cu mine. şi mă temeam că… Read More calea

poveşti din labirint

nu-i nimic

merg pe străzi fără o ţintă anume, fără o destinaţie prestabilită, prin soarele curs pe asfalt ca o smoală îndelungă, aurie, lipicioasă şi ţin în braţe un imaginar coş de nuiele, aşa cum au precupeţele la piaţă, cele mari în care aşează ouă, pe care le vând gălăgioase ca şi cum ar peţi vreo mireasă… Read More nu-i nimic

poveşti din labirint

words…

  port în liniile mâinii stângi semnul vieţii împletit în cuvinte, el însuşi o linie continuă până la un punct , o pauză oarecare, ca o respiraţie şi apoi mai departe, linia merge până spre inimă, prin carnea mâinilor subţiri, ca un fir răsucit, împletit pe coaste. zile şi nopţi se lipesc de linia aceasta… Read More words…