ochii tăi au gust de cafea şi adâncimi de noapte atunci când, în răgazul clipei, te uiţi spre mine cu toate că eu ştiu, nu pe mine mă vezi ci numai bucuria aceea de a-ţi fi aproape. şi ai putea să mă atingi atunci în felul acela al tău, ca de pisică furişată, aşa cum o faci uneori în somn, de parcă ai vrea să te convingi, fără să ieşi din curbele visului, de faptul că în noapte rămânem un întreg: tu sâmburele cald, pulastil, iar eu căuşul care te veghează.






