soarele o îmbrăţişă vesel de cum ieşi în stradă şi se privi iar, deşi ea nu prea făcea asta, în vitrina unui magazin, zâmbindu-şi, recunoscându-se. bucle mari şi negre îi încadrau chipul, machiajul discret o lumina şi în zâmbetul toamnei vechea ei rochie neagră era ca un prieten drag, regăsit. niciodată nu îşi imaginase atunci,… Read More frunze în păr

darurile greciei: olive tree. amintiri, gusturi, arome, culori. din fiecare vacanță petrecută pe meleagurile zeilor ne rămân peste ani ele, darurile greciei, amintiri. și pentru că astăzi am deschis bidonul de ulei organic adus de acolo, din neos marmaras, mi-am amintit că printre darurile greciei din acest an se numără și ora petrecută cu vesna… Read More darurile greciei: olive tree

clipele cad cu voioşia unor mărgele împrăştiate, scăpate din firul care le ţine captive şi pornite aşa, la joacă, rostogoliri cu o părelincă sete de libertate, sub privirile atinse de ceaţă ale babei. timpul. cândva îl mânase şi ea să curgă mai iute în clepsidre, precum vinul în pocalele dregătorului, dar pe atunci ea era… Read More dor, poveste în zori

mi se spune adesea că sunt lunatică şi ştiu, o, ce bine ştiu asta! nici nu aş putea de fapt să fiu altfel, nici nu ştiu să fiu altfel şi nici nu vreau! pe calea dintre cele două lumi, la răspântia dintre imaginar şi real, eu sunt un copil îmbrăcat în haine de femeie, un… Read More pisica din lună

    primele semne se ridicau încet, ca o răsuflare grea, aburită, venită de undeva din adâncul pământului, ca o trezire la viaţă, la joacă, după un lung somn, prea lung. în curtea micuţă, tivită de betoanele care o strângeau, fără să o poată supune cu adevărat, fetiţa ieşise afară deodată cu soarele care o… Read More întâia floare

motto: “când noaptea îşi plânge morţii sunt doar un lup alb sorbindu-i sângele” nu prea ştiu să fiu altfel şi nici nu cred că vreau, dar cred uneori că sunt femeia lup şi în singurătatea nopţilor cutreier oraşul căutându-mi haita, soarta. nopţile mele au întotdeauna gust de sânge, dar nu foamea îmi zvâcneşte la tâmplă… Read More la limita suportabilului (femeia lup)

zosim îşi puse pirostriile la numai trei săptămâni după ce o îngropase pe bunică-sa, aşa că cele trei sute opt babe bocitoare îşi aruncaseră cât colo vălurile de doliu şi o porniseră cătinel în alai de nuntă, care în baston, care în cârje, după şubrezimea picioarelor. de când cu înmormântarea, bărbatul spusese oricui îl ascultase… Read More invers (bătrâna)

 ea stătea dreaptă şi tăcută, aşteptând răsăritul ca pe ultima judecată şi se ştia singură, cu desăvârşire singură, aşa cum fusese întotdeauna printre ai săi, de parcă un ecran ori un zid nevăzut o separase mereu de ei, de toţi şi toate. pe când era numai o copilă şi purta în ochi mirări pe care… Read More nunta mută ( o mie de ani)

i se părea curios, dar aşa fusese mereu, modul în care, atunci când păreau să nu mai aibă nicio explicaţie, oamenii le numeau minuni pe toate acelea petrecute. el zâmbea. se aşeza pe locul devenit cumva al lui, sprijinit de copac şi privea totul pe îndelete. oamenii, viaţa, lungul şir de emoţii, risipiri… zilele se… Read More minuni

a fost o dată, ca mine şi ca tine, un om oarecare, o femeie. pentru că a crescut  în umbra cuvintelor trupul i-a rămas micuţ şi fragil, mare îi era însă sufletul. pentru unii era o femeie tăcută, solitară, pentru alţii era sociabilă şi efervescentă, mai nimeni nu ştia însă de unde vine şi încotro… Read More zâmbetul meu este…

sursa foto: salome în ziua în care s-au despărţit din nou, pe sol îl bântuiau doruri de ducă năprasnice şi răzvrătiri ale sângelui care îl trezeau în inima nopţii cu sudoarea lor rece pe tâmple. vânturile îi măturau sufletul care pentru o vreme păruse că îşi găsise odihna, însă era numai o părere, o încremenire… Read More despărţirea (lilith)

dintre toate amintirile noastre, cele care ne închid vara fierbinte într-o tăcere care ar face până şi pietrele să roşească dacă şi-ar dezlega cumva tainele, eu îmi amintesc mai cu seamă arsura aceea din ochii tăi, cea cu care îmi vegheai somnul şi îmi pândeai fiecare umbră atunci când dispăream la duş, în ritualul meu… Read More legile fizicii

mai întâi era liniştea aceea mirosind a boabe de cuvânt strivite de mângâierile dulci ale petalelor care închideau floarea zilei în propriul căuş ca pe o taină. ea apăru în chenarul uşii cu zâmbetul ei nou, primenit în grabă, prelins din ochii plecaţi înspre gura întredeschisă. a chemare sau a sărut? – se întrebă el… Read More lemn ars

sursa foto: aici te aştept uneori la capătul cuvintelor, pe locul unde nimic nu mai trebuie rostit şi totul are acelaşi înţeles, profund, tenace, ca simfonia bătăilor de inimă. te aştept cu mâinile întinse, căuş pentru curgerea ta ca noaptea de neagră, ca viaţa de vie, deşi ştiu că tu eşti de necuprins, asemeni râului… Read More poveste din ceaşca de ceai

ochii tăi au gust de cafea şi adâncimi de noapte atunci când, în răgazul clipei, te uiţi spre mine cu toate că eu ştiu, nu pe mine mă vezi ci numai bucuria aceea de a-ţi fi aproape. şi ai putea să mă atingi atunci în felul acela al tău, ca de pisică furişată, aşa cum… Read More poveste din ceaşca de ceai

coboram pe treptele ude, spălate de ploaia repede și rece care trecuse peste noapte, îi auzisem tânguirea caldă, atunci când stropii coborau repezi şi intempestivă atunci când tunetul însoţea orgolios în plinătatea lui, celălalt zgomot, măruntul, estompându-l. dincolo de fereastra dinadins lăsată deschisă, chemarea ploii fusese lungă, repetată, dar eu nu o mai urmasem ca… Read More o mână întinsă