what to do with all this love? un desen aparținând unui personaj pe nume chiara bautista. desenul, ca și personajul, le-am găsit pe facebook, întrebările erau acolo, în cap. și ce să faci cu atâta iubire? cui să i-o dai? cum să o-ncapi? pe cine să așezi în sentimente? cui să îi desenezi ciorapi batiste,… Read More what to do whit all this love? (și ce să faci cu atâta iubire?)

pentru că îmi plac provocările, poezia de mai jos vine ca răspuns pentru bunul meu prieten călin. mai întâi și pe fugă i-am răspuns așa: dar apoi mi-am dat seama că mi se făcuse o poftă de poezie… un anotimp e, iată, o primăvară nouă, un gând e risipire, o șoaptă fremătând, un curcubeu adună… Read More 8 martie: un sau o? (joacă de copii mari)

așteaptă-mă în adăpostul rotund, al ghiocelului, acolo unde seva își strigă pentru întâia oară: primăvară! așteaptă-mă în goana vântului care rănește zăpezile preschimbate în noroaie, hohotele neputincioase ale iernii. așteaptă-mă în căușul de lumină al soarelui care râde în diminețile cu plete lungi, de codană primăvară feciorelnică mirosind a reavăn și a martie. așteaptă-mă primăvară… Read More așteaptă-mă primăvară

și sunt atâtea tăceri sub ninsoare și iernile lungi cu poale albastre și genuri cu degete albe, prelungi și este atâta lumină-n prinsoare de doruri născute din sticlă și astre când tu parcă pleci, când tu parc-ajungi mai sus de lumină, mai jos, dinspre soare acolo pe unde, zidind ale noastre săruturi, te chem și… Read More mă ningi (pretexte de februarie)

viața ca un câmp minat și-acolo tu, rană care taie dimineața-n baie sânge ca un râu și în amarul nopții, nu nu e niciun sunet. parcă în bătaie de oțel și pușcă ruginită, veche tu inimă te-ndoaie, respirări greoaie zbateri de cenușă și de moarte, nu nu știu dacă nu-s decât un om de paie… Read More viața ca un câmp minat (dinamita dintr-un sărut)

sursa foto: trilulilu lupi de zăpadă-mi încolțeau pe tâmple și din lucirea albă și curată ce desena grumaze-n înserare mi-am colorat un soare. cu mirare în noaptea asta nouă, înstelată aștept o nouă inimă să se întâmple. bătaia ei se-audă peste geruri lupi de zăpadă vor veni aproape amușinând cu boturi moi, de iarnă pe… Read More lupi de zăpadă

sângele coborând în prăpăstiile gândului, aripile mari, aproape rotunde și-apoi, dintr-o dată, ca la un semn, ospețele inimii, năvalnica. îmi înghesui tăcerile sub alb și ating liniștea nouă cu tălpile, aripile mari coboară, coboară spre mine-n spirală și-apoi, dintr-o dată, ca la un semn, gândul se urcă înalt, mai înalt un totem, mintea cuprinde, se… Read More și-apoi, dintr-o dată, ca la un semn

așează-mi-te an pe pleoape, pe gândul nou, pe visurile toate, așează-mi nor și dor pe șoapte, coboară tu, venind din noapte cu tot ce ai acum în brațe. așează-mi-te an pe gură, cu străucirea ta de zile noi, cu sori albaștri și cu ploi, care preling lumina-n doi, cu gustul tău de vin de mură.… Read More asează-mi-te an

”prin venele mele curg nave și stele” – constantin pavel. prin venele mele curg stele și iele dansează în nopțile albe și-n venele mele e-un dor de nuiele de-argint dinspre stele. prin stelele viselor mele, vin iele și grele se-așează în palmele mele omături. castele albastre, din iernile mele colindă spre stele. prin venele mele… Read More prin venele mele

un topinambur și-un calocedrus pe-nserat, pe când privesc cumva dejalnic norii, în așteptarea somnului rotund, curat, s-au pus la sfat. cu glasul naivoriu, ca de fantasmason, porni topinamburul candid o tiradă, lacrimatur, injectactil ca un bufon rosti afon: – eu sunt un iarnavigator în lume, cel mai poftit, cel mai iubit din toate, de neînlocuit… Read More fabulă

te-așez pe-o râspântie. în inima de ceară. în liniște. în liniștea curbată a lumânării ce bântuie. ce strigă. ce gâtuie sălbatica clipă, albastră. te-așez pe-o uitare. în miezul plâpând. în fierbinte. în fierbintea tâmplă a nopții ce mistuie. ce plânge. gutuie din toamna aceasta uscată. te-așez pe-o mirare. ultima. ziua în care am plecat e… Read More în inima de ceară a toamnei

și-mi plânge toamna în ferestre cu risipiri de acoladă, și-mi plânge soarele în brațe alunecând, ademenind rugina mea cu chip de nadă. și-mi plânge inima în palme, cu răsuflări abia oprite, și-mi cerne liniștea pe-o culme ademenind, alunecând, când palmele îmi sunt cernite. septembrie, arcuș al lacrimilor vii, căuș cu miez de sare și de… Read More azi este vorba despre tine

                                        pășim tăcuți pe umbre de-nțelesuri, gonim sălbatic pe sub frici nătânge, tânjim azi după lapte, după sânge și ne cutremur tainice eresuri. pășim tăcuți pe umbre. din mirare, din zbateri vagi și dintr-o nemurire redesenăm… Read More pășim tăcuți pe umbre

pasămite gândurile. s-au deșurubat așa, dintr-o dată, ca o găleată de flori răsturnată pe masă. pasămite aripile. de cerneală-n fereastră, ca o veghe ireal de albastră și inima mea ce mirare-n culoare. pasămite rândurile de flori strivite între degete oarbe când noaptea te soarbe și inima bate stângace. pasămite inima acolade de sânge, repetabil, în… Read More pasămite gândurile ca o găleată de flori

te caută întâmplarea pe-o lumină, te-ademenesc tăceri cu gust de frunză, te-ntâmplă o mirare ca o nuntă în care tac, zvâcnind, mirese lungi. te-ademenește, poate, dinspre noapte cu gustul de cireșe, roșu-n șoapte, o vară nouă, vis de libertate pe sub amurg de piatră și de lapte. te caută întâmplarea pe sub gene, când pe… Read More te caută întâmplarea