acolo unde albe, se sparg tăceri la ușă, acolo unde moartea coboară pe pământ, cu chipul ei de iască, în sânge clocotind, acolo unde viața, cu teamă stă pe tușă, acolo unde gândul de ziduri se lovește, acolo unde cerul se-mbracă cu tăcere, cernind, zvâcnind, când omenirea piere, acolo unde viața din oameni se topește,… Read More acolo. love in the time of corona

liniștea coborâtă în amurguri ca o vindecare a norilor, tălpile goale și oarbe, amușinând după o iarbă de-acum uscată, mâna. de cele mai multe ori goală, ca o creangă desfrunzită și toamna. toamna precedând marile zăpezi ale poveștilor ninsorile cu gustul lor rece, un rece vecin cu incandescența tâmpla. înconjurată de o mie de gânduri… Read More și toamna și inima și viața

tu mă zidești pe mine-n tine, eu te găsesc pe tine-n mine și cercuri de lumină când coboară, îmbrățișând lumina la zenit, eu mă zidesc pe mine-n mine și te găsesc, neprețuit, pe tine-n tine, când nevăzută viața sfoară, ne leagă-n cercul de lumină și pentru asta suntem împreună. eu mă zidesc pe mine-n tine… Read More și pentru asta suntem împreună

”tu te-ai născut ca să aduci bucuria și fericirea” și oricâte măști ai avea, oricât de alb ți-e sufletul și negru chipul tu te-ai născut ca să râzi, așa, zguduind cu toată ființa ta marea, inima. tu te-ai născut cu numele fericirii și chiar de nu-i așa, prin sânge și moarte de-ai trece cândva, oricât… Read More Joker

îmi torc pe o coajă de pâine, pe frunza lui mâine, rugină. stelele repetă aceeaşi oră jumătate albastră, un pic abstractă: să vină. toamna-n gutui cu ochii căprui uşor amărui. îmi torc pe-un biscuit amar, cumva hoinar, rugină. zilele repetă aceeași ploaie jumătate bălaie, și un pic nervoasă: să vină toamna-n gutui cu ochii căprui… Read More îmi torc… (cântec de octombrie) toamna

sunt mai cuminte toamna, ca o gutuie vântul se zguduie pe sub o frunză, octombrie cu fața lui nătângă se mărmuie sunt mai cuminte toamna, ca o lumină dansuri de brumă coboară-n rugină, octombrie cu chip de spumă se-adună sunt mai cuminte toamna și-n mirare de floare strivită de rece și ploi, octombrie râde curbat… Read More rugă lui octombrie

și atunci ni se umbriseră genele a despărțire, în ziua aceea de albastru și de rotund, pe când încăpeau în palmele mele toate razele soarelui, toate stelele numai eu spuneam că nu, pe jumătate întoarsă, pe jumătate albită la încheieturile nopții, pe când soarele privea leneș, agale și nouă ni se umbriseră genele a trăire.… Read More și atunci ni se umbriseră genele…

sunt locuri în care soarele… te iubește. au trecut pe-acolo zei și se-nalță chiparoși ca niște săgeți, atât de verzi în lumină, zâmbindu-ți regește. sunt locuri în care soarele… te iubește. uneori acasă, sub prundișul adunat de apele anilor, pe sub candide stele atât de palide în noaptea care șoptește. sunt locuri în care soarele… Read More sunt locuri în care soarele…

sunt milioane de clipe înapoi, în trecut, emoții pe care le las astăzi în urmă sunt milioane de zâmbete înainte și noi ne privim. parcă umăr la umăr, parcă mână atinsă de mână, timid, gesturi noi, parcă vechi, milioane stau să cearnă cuvinte și-atât de cuminte ziua de mâine se-așează-ntre noi. sunt milioane de vise… Read More milioane de…

what to do with all this love? un desen aparținând unui personaj pe nume chiara bautista. desenul, ca și personajul, le-am găsit pe facebook, întrebările erau acolo, în cap. și ce să faci cu atâta iubire? cui să i-o dai? cum să o-ncapi? pe cine să așezi în sentimente? cui să îi desenezi ciorapi batiste,… Read More what to do whit all this love? (și ce să faci cu atâta iubire?)

pentru că îmi plac provocările, poezia de mai jos vine ca răspuns pentru bunul meu prieten călin. mai întâi și pe fugă i-am răspuns așa: dar apoi mi-am dat seama că mi se făcuse o poftă de poezie… un anotimp e, iată, o primăvară nouă, un gând e risipire, o șoaptă fremătând, un curcubeu adună… Read More 8 martie: un sau o? (joacă de copii mari)

așteaptă-mă în adăpostul rotund, al ghiocelului, acolo unde seva își strigă pentru întâia oară: primăvară! așteaptă-mă în goana vântului care rănește zăpezile preschimbate în noroaie, hohotele neputincioase ale iernii. așteaptă-mă în căușul de lumină al soarelui care râde în diminețile cu plete lungi, de codană primăvară feciorelnică mirosind a reavăn și a martie. așteaptă-mă primăvară… Read More așteaptă-mă primăvară

și sunt atâtea tăceri sub ninsoare și iernile lungi cu poale albastre și genuri cu degete albe, prelungi și este atâta lumină-n prinsoare de doruri născute din sticlă și astre când tu parcă pleci, când tu parc-ajungi mai sus de lumină, mai jos, dinspre soare acolo pe unde, zidind ale noastre săruturi, te chem și… Read More mă ningi (pretexte de februarie)

viața ca un câmp minat și-acolo tu, rană care taie dimineața-n baie sânge ca un râu și în amarul nopții, nu nu e niciun sunet. parcă în bătaie de oțel și pușcă ruginită, veche tu inimă te-ndoaie, respirări greoaie zbateri de cenușă și de moarte, nu nu știu dacă nu-s decât un om de paie… Read More viața ca un câmp minat (dinamita dintr-un sărut)

sursa foto: trilulilu lupi de zăpadă-mi încolțeau pe tâmple și din lucirea albă și curată ce desena grumaze-n înserare mi-am colorat un soare. cu mirare în noaptea asta nouă, înstelată aștept o nouă inimă să se întâmple. bătaia ei se-audă peste geruri lupi de zăpadă vor veni aproape amușinând cu boturi moi, de iarnă pe… Read More lupi de zăpadă