poezii

ziua când pleacă bărbații

sursa foto: buzz-hat ziua când pleacă bărbații este o zi oarecare, neanunțată la știri, cu soare râzând, cu sălbatice viscole pe la încheieturi, pe la îmbrățișările rămase orfane, cu vânt. ziua când pleacă bărbații și-n bolta casei se-aude praful e o zi cu tristețe în ochi de copil e o noapte. ziua când pleacă bărbații… Read More ziua când pleacă bărbații

poezii

zăpezile lui martie

martie. azi. ochii mei. alăturare de ape coborând din înalt peste coama zilelor ce nu mă încap şi mă alungă. gândul meu. nerostirea tăcută şi neagră a unei distanţe, cea dintre două clipiri şi dintre două respiraţii pe care uneori nu mi le recunosc ca fiind ale mele. gura mea. necântec de nelebădă tivită cu… Read More zăpezile lui martie

poezii

îmi cer un cer

îmi cer un cer… eu nu te caut dar te mai adun, când pe sub felinarul stins al clipei treci, iluzia cu câinii ei cei reci şi vorbe ca baloane de săpun, eu nu îţi cer şi nu-mi ajung tăcerile din ochi s-adăp lumina, când palmele mai plâng de neatingeri şi pe genunchi, pe oase… Read More îmi cer un cer

poezii

pe ochii tăi

pe ochii tăi dansează, goală, o lacrimă. ea vorbeşte lumii despre mine, atunci când nopţile te dor, ea vorbeşte despre tine, atunci când eu te caut în mine. pe ochii tăi dansează plină inima mea. ea spune lumii poveşti despre noi, poveşti nemaiauzite şi totuşi banale, despre o mână întinsă despre un zâmbet, atunci când… Read More pe ochii tăi

poezii

pe-al liniștei țărm (zălog de zăpadă)

pe-al liniștei țărm, pe unde trec, curbate, trei gânduri de mătase, pe geana de lumină din crepuscul, pe jumătate de-adevăr, minuscul, pe-al liniștei geamăt îndoiala își cerne pletele, toate cele cinci simțuri s-o ajungă zâmbetele, strigătele de precupeață ale zilei de vineri sfâșie inocența aproape albastră și ninge. pe-al liniștei țărm s-au așternut la sfadă… Read More pe-al liniștei țărm (zălog de zăpadă)

poezii

lumina dreptății (joacă pe o… muză dată )

lumina dreptății: la arme tovarăși, cu toții voioși lumina dreptății ne cheamă, ne strigă în oase un gând tămâios cu brațe vânjoase, viteji fără seamăn, la arme tovarăși vă strig și vă-ndemn lumina dreptății e freamăt și cheamăt luptăm pentru ea!- un ostășesc îndemn e-n inima noastră și-n flamuri. stindard de lumină, dreptate în cuget… Read More lumina dreptății (joacă pe o… muză dată )

poezii

…și ninge (fulgii cu pleoapele lungi)

gerul își mușcă gleznele pe drum, fulgii își leagănă pleoapele lungi peste tăceri ca din noapte de-adânci și ninge. o ireală și tăcută zăpadă ne bântuie fulgii cu pleoapele lungi, domolind viscolul inimii, coboară prin rupte zăgazuri o iarnă și-n sufletul ca o catedrală se-adăpostesc tăcutele umbre, lacrimi se-noadă la tâmple gerul pe os se-nfășoară… Read More …și ninge (fulgii cu pleoapele lungi)

poezii

când nu-s de-ajuns…

pe curbele ochilor tăi plecaţi, ferind lumina, pe roşul de henna al mâinilor mele, cele care, dacă ar fi cu adevărat aripi, ar tăia aerul în felii egale, subţiri, pe gândul colorat în albastru senin, la spartul norilor, dar mai ales pe genunchii mei aspri te-am scris într-o noapte, nu demult, pe rotundul lipsit de… Read More când nu-s de-ajuns…

poezii

toamna în buzunar

pitesc toamna în buzunar, șoaptele ei să mă mângâie, visele ei, de-atâta și-atâta rugină să mă vântuie. așez toamna în buzunar, uneori ca pe-o frunză, cântecul ei, iar și iar, să mă mângâie, să mă vântuie. adorm toamna în buzunar, ca pe-o silabă scrijelită pe vârstă, culorile ei să mă țină, să mă bântuie și-apoi… Read More toamna în buzunar