poezii

sunt locuri în care soarele…

sunt locuri în care soarele… te iubește. au trecut pe-acolo zei și se-nalță chiparoși ca niște săgeți, atât de verzi în lumină, zâmbindu-ți regește. sunt locuri în care soarele… te iubește. uneori acasă, sub prundișul adunat de apele anilor, pe sub candide stele atât de palide în noaptea care șoptește. sunt locuri în care soarele… Read More sunt locuri în care soarele…

poezii

milioane de…

sunt milioane de clipe înapoi, în trecut, emoții pe care le las astăzi în urmă sunt milioane de zâmbete înainte și noi ne privim. parcă umăr la umăr, parcă mână atinsă de mână, timid, gesturi noi, parcă vechi, milioane stau să cearnă cuvinte și-atât de cuminte ziua de mâine se-așează-ntre noi. sunt milioane de vise… Read More milioane de…

poezii

așteaptă-mă primăvară

așteaptă-mă în adăpostul rotund, al ghiocelului, acolo unde seva își strigă pentru întâia oară: primăvară! așteaptă-mă în goana vântului care rănește zăpezile preschimbate în noroaie, hohotele neputincioase ale iernii. așteaptă-mă în căușul de lumină al soarelui care râde în diminețile cu plete lungi, de codană primăvară feciorelnică mirosind a reavăn și a martie. așteaptă-mă primăvară… Read More așteaptă-mă primăvară

poezii

lupi de zăpadă

sursa foto: trilulilu lupi de zăpadă-mi încolțeau pe tâmple și din lucirea albă și curată ce desena grumaze-n înserare mi-am colorat un soare. cu mirare în noaptea asta nouă, înstelată aștept o nouă inimă să se întâmple. bătaia ei se-audă peste geruri lupi de zăpadă vor veni aproape amușinând cu boturi moi, de iarnă pe… Read More lupi de zăpadă

poezii

și-apoi, dintr-o dată, ca la un semn

sângele coborând în prăpăstiile gândului, aripile mari, aproape rotunde și-apoi, dintr-o dată, ca la un semn, ospețele inimii, năvalnica. îmi înghesui tăcerile sub alb și ating liniștea nouă cu tălpile, aripile mari coboară, coboară spre mine-n spirală și-apoi, dintr-o dată, ca la un semn, gândul se urcă înalt, mai înalt un totem, mintea cuprinde, se… Read More și-apoi, dintr-o dată, ca la un semn

poezii

asează-mi-te an

așează-mi-te an pe pleoape, pe gândul nou, pe visurile toate, așează-mi nor și dor pe șoapte, coboară tu, venind din noapte cu tot ce ai acum în brațe. așează-mi-te an pe gură, cu străucirea ta de zile noi, cu sori albaștri și cu ploi, care preling lumina-n doi, cu gustul tău de vin de mură.… Read More asează-mi-te an

poezii

prin venele mele

”prin venele mele curg nave și stele” – constantin pavel. prin venele mele curg stele și iele dansează în nopțile albe și-n venele mele e-un dor de nuiele de-argint dinspre stele. prin stelele viselor mele, vin iele și grele se-așează în palmele mele omături. castele albastre, din iernile mele colindă spre stele. prin venele mele… Read More prin venele mele

poezii

fabulă

un topinambur și-un calocedrus pe-nserat, pe când privesc cumva dejalnic norii, în așteptarea somnului rotund, curat, s-au pus la sfat. cu glasul naivoriu, ca de fantasmason, porni topinamburul candid o tiradă, lacrimatur, injectactil ca un bufon rosti afon: – eu sunt un iarnavigator în lume, cel mai poftit, cel mai iubit din toate, de neînlocuit… Read More fabulă

poezii

în inima de ceară a toamnei

te-așez pe-o râspântie. în inima de ceară. în liniște. în liniștea curbată a lumânării ce bântuie. ce strigă. ce gâtuie sălbatica clipă, albastră. te-așez pe-o uitare. în miezul plâpând. în fierbinte. în fierbintea tâmplă a nopții ce mistuie. ce plânge. gutuie din toamna aceasta uscată. te-așez pe-o mirare. ultima. ziua în care am plecat e… Read More în inima de ceară a toamnei

despre oameni şi poveştile lor, poezii

octombrie

de aur moale și rugină se-ntoamnă inima. în prag de iasomie și de drag, coboară tainic în lumină octombrie și va să vină pe ceruri roz de răsărit și pe tăceri de asfințit o altă zi, o lună plină octombrie și din zenit coboară fluturi de rugină și se înalță caldă, lină o inimă. lumină… Read More octombrie