păpădioara mea, drum lin printre stele

There is no death, only a change of worlds….. cam așa ne anunța roxana plecarea celui care, într-o poveste aproape fantastică, i-a fost jumătate de inimă și jumătate de suflet. o plecare fulgerătoare, de parcă andy s-ar fi grăbit să facă loc printre stele pentru iubirea lor atât de … nepământeană.

și astăzi, într-o toamnă ce trage să moară de-atâta rugină, roxana s-a dus și ea… in another world. pământul ce-i acoperă trupul vremelnic nu are nimic de-a face cu sufletul, sufletul ei cald și bun și blând. păpădia mea! oare ai știut tu să-ți iei rămas bun de la mine, tot trecându-mi prin gânduri? mă iartă că nu te-am strigat la rândul meu, de parcă vocea mi-ar fi fost prinsă în ceață, așa te-am tăcut în lunile astea.

și nu, nu-i mai căutați blogul, el este închis de multă vreme. păpădia noastră cu suflet de căprioară a ales așa, să se retragă încet, să-și țeasă dorul și durerea, să-și ostoiască setea în tăcere. puțini am întrebat-o ce mai face, cum îi mai este ori de ce a ales așa. ne va rămâne în urmă doar părul acela blond, legat cu o eșarfă, amintirea glasului ei cald și blând, râsul ei colorat, lacrima ei sărată, emoția, îmbrățișările. prietenia.

there is no death, only a change of worlds.

lemn bun sau lemn rău, tot cenușă. importantă e flacăra. – așa spuneai tu, draga mea, care ai ars cu atâta intensitate, iar eu te priveam cu emoție. și cum să nu fi fost așa, în dimineața aceea de duminică, atunci când ai traversat tot orașul pentru o îmbrățișare?

rokssana

te voi iubi mereu, păpădioara mea! să-ți fie lin drumul către stelele printre care te așteaptă cel iubit. de-acum ești acasă!

 

error: Content is protected !!