poveşti din labirint

iubim

mă iartă. am plecat în grabă, de teamă că mă vor găsi acei oameni. îi ştii şi tu, nu are rost să mai spun cine sunt. m-au acuzat cândva de crimă cu premeditare, dar noi ştim că nu-i aşa, că eu am plâns deseori de dorul tău şi lacrimile îmi erau de apă şi îţi… Read More iubim

despre oameni şi poveştile lor

cu ochii pe capre

suntem nişte oameni corecţi, echilibraţi, muncitori şi cinstiţi. am putea să-i întrecem pe chinezi cu hărnicia noastră, dar suntem modeşti şi discreţi, aşa că nu ne înghesuim noi să rupem gurile nimănui şi preferăm coada clasamentului. astfel, considerăm noi, vom putea trece mai uşor neobservaţi. ne place lesa atât de mult încât atunci când ni… Read More cu ochii pe capre

poezii

poezia lui februarie

când noaptea nu ajunge şi nu ţine de foame şi iarnă e în sânge şi sânge e în oase atingeri delicate, otravă şi venin ne frâng astăzi iubirea ce o credeam destin, se sparg de maluri lacrimi, se zbat să nu mai moară doi ochi aprinşi şi, poate, un gând de căprioară te du şi… Read More poezia lui februarie

poveşti din labirint

conacul

un colier de lacrimi devenite pietre, o rochie roşie trecând pe drumul dintre ape, apa devenită piatră dureroasă, piatra preschimbată în pereţi de apă pe scara ce duce înspre lumină. oare unde mă va duce drumul de astăzi? oare ce voi găsi la capătul lui? după ce am trecut prin tunelul de apă şi am… Read More conacul

despre oameni şi poveştile lor

the other…

pornisem luna trecută să vă povestesc că nu dragostea stă la baza celulei societăţii, deşi ne place să credem că aşa ar fi, acesta este numai pretextul cel mai des uzitat. împingem astăzi lucrurile mai departe (că tot avem răgaz până la sâmbăta provocărilor papale- le voi reaminti la finalul acestui post pentru cei interesaţi)… Read More the other…

despre oameni şi poveştile lor

motive

uneori, când vocea mea peltică îmi răsună în urechi, mă simt de parcă aş fi un copil ce vorbeşte -mânjindu-şi obrazul cu zâmbet -şi lasă cristalele vocalelor să se rostogolească până la cer. uneori, când îmi privesc cearcănele adunate din oboseala nopţilor, mâinile rămase mici ori firele albe din păr, pe care mă încăpăţânez să… Read More motive

guest post

florile ilincăi…

aşa cum v-am obişnuit deja, din când în când îmi rog prietenii să scrie aici, în casa mea de gânduri şi cuvinte, câte un post, pe un subiect pe care şi-l aleg ei. începem anul cu un guest post de la o persoană extrem de dragă mie, care atunci când a apărut în virtual a… Read More florile ilincăi…

despre oameni şi poveştile lor

12 biss

discutam zilele trecute în virtual despre ziua de 12 decembrie, deşi ne aflam în 11 şi un gânditor pe care îl cunoaşteţi şi voi a pornit cascadele gândurilor mele de astăzi: “din ciclul de vorbă cu mine propun o reflecţie.. azi suntem în doişpe. există cineva de p’aici care-şi aminteşte exact ce-a făcut pe data… Read More 12 biss

despre oameni şi poveştile lor

despre iubire şi ură

“iubirea adevărată nu moare niciodată în sufletul omului, ba îl însoţeşte şi dincolo, până în sânul nemărginirii… dar iubirea nu poate prinde rădăcină în inima mânjită de ură.” (liviu rebreanu) acolo, în adâncul sufletelor noastre, trăiesc asemeni unor flori fragile, sentimentele noastre. ele cresc, se dezvoltă, dacă au apa, solul şi soarele potrivit şi le… Read More despre iubire şi ură

despre oameni şi poveştile lor

o nuieluşă de argint

început de decembrie. prima zăpadă serioasă, coborâtă ca o pulbere de vanilie îngheţată, anosmică şi rece. este seara de ajun, când toate ghetuţele strălucesc şi freamătă de aşteptare. liniştea de dinaintea colindelor. emoţia de dinaintea primului dar, dintr-un decembrie care promite să fie el însuşi un dar. glasurile entuziaste ale copiilor s-au topit, freamătul zilei… Read More o nuieluşă de argint

despre oameni şi poveştile lor

prima zăpadă

m-am trezit în zori, mai devreme decât o fac de obicei, în dimineaţa smolită, neaşteptând nimic. fără urme de vis, fără impresii de cald şi de moale, fără gânduri. o trezire curată ca o tăietură de sticlă cu precizia unui diamant mânuit de altcineva. gesturile obişnuite îmi umplu primele minute: fac cafeaua, hrănesc pisica alintată… Read More prima zăpadă

despre mine

oameni

din mijlocul feliei mele de viaţă, de pe marginea tăcerilor mele, turnându-mi muzica în urechi, ca un soi de paravan, barieră între mine şi lume, privesc oamenii. frânturi din vieţi pe care nu le cunosc mi se derulează prin faţa ochilor şi recunosc pe chipuri străine bucuria, împlinirea, nepăsarea, aroganţa, neputinţa, chinul, teama, disperarea, furia,… Read More oameni