îmi tac un gând, îmi plâng un braț. precum o față de damasc, sălbatic gând în mine nasc, când pe sub ușă cânt de vânt, pe albul zilei fluturând. de apăsare, apa limpezește numai părelnic, cum ai da pe-arsură cu răsuflarea rece, dinspre gură când cercul de tăcere te păzește ca un trecut uitat, un… Read More îmi tac un gând, îmi plâng un braț
ca un mac înflorind îmi aud inima, cum cântă și râde, cum se înalță, prin cele mai firave crăpături de asfalt ale vieții, peste câmpuri sălbatice, rotunde. ca un mac înflorind îmi simt inima, ea bate și bate, e-un ocean de mirare și încântare și-o părere de grâu mi se coace la tâmplă, prin câmpuri… Read More ca un mac înflorind. inima
te privesc uneori. ce departe ne suntem pe sub cuvinte pe care am uitat să ni le mai spunem, la început de teama de a nu părea penibili cu emoțiile noastre, mai apoi, stânjeniți de… mersul lucrurilor. te privesc uneori. este atât de multă înstrăinare în îmbrățișarea de-acum, că mă întreb pe furiș dacă mai… Read More uneori: te privesc uneori din spatele cuvintelor
de la cinci la șapte. o iubire. și întrebarea: ce faci de la cinci la șapte după amiaza? îți permiți curajul, nebunia și bucuria să iubești cu totul altfel, atipic, diferit de tiparele pe care le știai, le-ai văzut în jurul tău? hm? ai curaj? ai curaj să recunoști și să accepți iubirea asta care… Read More de la cinci la șapte. o iubire. nonrecenzia unui film
cracovia. toate drumurile acestui oraș care mai păstrează încă atât de proaspăt aerul medieval, duc către wawel, dealul sub care dormea odinioară dragonul emblemă al orașului- smok wawelski și pe care se înalță astăzi, mândru și atât de frumos, castelul lui cazimir cel mare. legenda spune că, demult, pe vremea lui krakus cel înmormântat astăzi… Read More cracovia, o poveste de primăvară (ultima parte)
cracovia. povestea de primăvară merge astăzi mai departe, așa cum vă promisesem în episodul trecut, și-am ajuns, iată, după o plimbare prin cartierele evreiești (și o mică lecție de istorie) să ne întoarcem în nowy plac și în rynek glowny. este sâmbătă după amiaza, grupul nostru s-a reunit la timp pentru o bere la terasa… Read More cracovia, o poveste de primăvară (episodul cinci)
cracovia. sâmbătă dimineața devreme. soarele parcă vrea să râdă puțin, promițându-ne o zi mai aproape de primăvară. de la fereastra camerei noastre privesc către nowy plac și mă gândesc deja încotro ne vor purta pașii în această zi: un cartier prin care data trecută, acum mai bine de cinci ani, nu am reușit să ajungem:… Read More cracovia, o poveste de primăvară (episodul patru)
noi ne legaserăm tăcerile de genunchi. ziua cobora peste noi cu pleoapele ei obosite şi amintirile ne vorbeau despre un mâine deja trecut. inventaserăm un asfalt pe care eu desenam dâre lungi de parfum, inventaserăm poveşti despre monitoare cu ochii legaţi. îţi promisesem ţie toate aşteptările, îmi dăruisei mie toate şoaptele ca pe nişte fulgi de vânt… Read More noi ne legaserăm…
cracovia. rubin sau chihlimbar, zâmbet strivind ploaia care abia ce tăcuse. ajungem la b&b kolory în nowy plac cu mult mai devreme decât ora la care anunțasem și încă și mai devreme decât scria pe site că se face check-in-ul. dar mateusz intră în scenă cu zâmbetul lui cald și ne trezim sporovăind de… Read More cracovia: o poveste de primăvară (episodul trei)
e-atâta iarnă între noi că floarea s-a ascuns, sfioasă și tremură lumina-n glastră și plâng de dor, tăcuți, cocori e-atâta iarnă-n primăvară și curg zăpezi din ceruri surde miros de cruci pare să-inunde botul de-april și căprioară e-atâta iarnă albă-n noi că am uitat, că ne-a durut al primăverii început și-n straie albe vrem…… Read More aprilie alb, cod de ninsoare-n primăvară
zicea bogdan ieri, citind trailerul acestui film numit cracovia un lucru care, cumva, m-a pus pe gânduri: mă transform oare într-un condei serios și meticulos atunci când povestesc micile noastre escapade prin lume? se pare că da. din prea mult plin și frumos ori din dorința de a lăsa aici, pentru mâine, aceste impresii, devin aidoma… Read More cracovia, o poveste de primăvară (episodul doi)
cracovia. o dragoste cu iz medieval născută într-o toamnă de chihlimbar. un colț de lume unde, odată ajuns, îți vei dori să te întorci iar și iar ca să descoperi încă o dată strălucirea vechiului oraș polon, legendele și poveștile lui care se dezvăluie încet celor curioși. și sunt foarte mulți cei care trec porțile acestui oraș… Read More cracovia, o poveste de primăvară tivită cu zăpadă
pentru că ne mai despart puţine zile de Paşte, celebrarea jertfei Fiului pentru oameni, povestea de astăzi va fi o evocare a uneia dintre florile care ne însoţesc mereu în această sărbătoare, adusă şi ea acasă, din locul unde a apărut în urmă cu mai mulți ani. narcisa, floare delicată, de culoare albă sau galbenă,… Read More flori de paşte, narcisa
ea vine acasă. se întoarce, purtându-și coroana de oase și lacrimi, purtându-și toate rănile dezlegate, din care mai curge și sânge, și puroi. fiecare pas este el însuși o nouă durere, fiecare colț de piatră spintecă, încă o dată, pielea și așa fragilă și totul, durere și efort, rană și urlet, o aduc mai aproape… Read More ea vine acasă
sursa foto: perfumeprojects Pe rue du Faubourg Saint-Honoré no.19, undeva la începutul domniei lui Ludovic al XVI-lea, mai exact în anul 1775, îşi deschidea magazinul numit A Corbeille des Fleurs, Jean Francois Houbigant, parfumer, gantier, mănuşar şi confecţioner de coşuri de nuntă. Aflată cândva în afara Parisului, rue du Faubourg este astăzi un loc încărcat… Read More dar de primăvară… câteva flori (quelques fleurs- houbigant)
mi se spune adesea că sunt lunatică şi ştiu, o, ce bine ştiu asta! nici nu aş putea de fapt să fiu altfel, nici nu ştiu să fiu altfel şi nici nu vreau! pe calea dintre cele două lumi, la răspântia dintre imaginar şi real, eu sunt un copil îmbrăcat în haine de femeie, un… Read More pisica din lună