narcis și gură de aur, romanul germanului, prin naștere și elvețianului, prin domiciliu, hermann hesse, este printre ultimele publicate și cel de-al doilea care tratează tema dualității umane, după mai cunoscutul- cred- lupul de stepă. apărut prin anii 90 la editura rao, cea care a publicat de altfel majoritatea romanelor lui hesse, narcis și gură… Read More narcis și gură de aur (o carte de suflet)
îți scriam mai demult că mi-e de-ajuns să știu cine ești, biete gânduri prin ploaie pe care astăzi le citesc cu mirare. eu le-am scris? eu ți le-am scris? mai degrabă inima. pentru că ea te recunoștea la capătul fiecărei bătăi, la capătul fiecărei sistole. apoi, nu știu cum, ne-am depărtat în miros de mere verzi,… Read More ești încă acolo
ascultă-mă, te rog eu vin, cu vorbe calde, de rubin, să-ți spun povești în formă de lalea, să-ți deslușesc mirarea și culoarea, din vin. ascultă-mă, te rog, am să-ți aduc, sub verdele foșnind a nuc, povești în formă de lalea, lucind cuvintele cu-aroma lor de dor, te vor. așteaptă-mă, te rog, mai sus, de inima… Read More povești în formă de lalea
astăzi te caut printre cărți. sau nu. mai bine te voi căuta printre plasturii dezlipiți de pe ochii zilei. ziua de azi este oloagă, ca mai toate suratele ei, dar chiar și cu asta m-am obișnuit, ca un câine ud ce își ferește lanțul de ape, nu pe sine, ci lanțul. “nu mai am timp!”-… Read More farfuria cu inimă
omul care stă în fața mea are ochii căprui sau de ape în care plutesc leneșe umbrele molcome ale vieții. mă privește zâmbind și, uneori, tace. îmi vede rănile care mai sângerează, îmi vede nodul de lacrimi și stă așa, înaintea mea, acceptându-mă exact așa cum sunt, în spatele zâmbetului meu bolnav. omul care stă… Read More omul care stă în fața mea
viața este un curcubeu ce unește inima și sângele, aerul din plămâni, viața este o casă de oaspeți în care se-adună zilele pe rând, întâmplările și respirațiile, anotimpurile repezi ale iubirii, visurile, ca niște fulgi de zăpadă dansând și crescând. viața este o întâmplare norocoasă, o minune cu două sute de aripi, un lac de… Read More viața este un curcubeu ce unește
din tine însuți nu te duci nici dacă umbra, nici dacă șoapta, nici dacă păsările trec și-ngheț atinge frunza. în tine însuţi nu rămâi şi nu ajungi că nu e lacrimă mai mare decât să fii cuvânt şi nu din întâmplare metaforă arzând. din tine însuți nu te duci nici dacă viața, nici dacă noaptea,… Read More din tine însuți nu te duci
#confuz, alex andronic. o lansare la libris, pe final de mai, într-o zi oarecare, dar miraculos însorită, cam așa cum ar trebui să fie sufletul când știi cine ești, când, după o cursă nebună prin caruselul numit viață, nu mai ești #confuz. o carte despre care, atunci când am aflat de la alina grozea (mulțumesc mult… Read More #confuz o poveste despre asumare, viață, congruență
tăcerea din cireși…. să vă ajungă. de-o iunie și-un asfințit de mai. nu ştiu să fiu altfel decât sunt: un trecător prin lumea aceasta ce îşi poartă sufletul bandajat într-un cuvânt. nu vreau să fiu altfel decât sunt: doi ochi mari ce caută prin lumea aceasta frumosul fără de care nu poate trăi. nu înţeleg… Read More tăcerea din cireşi
de câte feluri e iubirea? în câte feluri râde noaptea de câte ori, nemărginirea ți-am dat? în câte rânduri șoapta ne va găsi purtând pe brațe, cireșe dulci, copilărie? de câte feluri e iubirea? de câte lacrimi e nevoie, să speli un suflet sau o clipă? din câte bateri de aripă se naște liniștea, înaltul?… Read More de câte feluri e iubirea? (întrebări pe fugă)
îmi tac un gând, îmi plâng un braț. precum o față de damasc, sălbatic gând în mine nasc, când pe sub ușă cânt de vânt, pe albul zilei fluturând. de apăsare, apa limpezește numai părelnic, cum ai da pe-arsură cu răsuflarea rece, dinspre gură când cercul de tăcere te păzește ca un trecut uitat, un… Read More îmi tac un gând, îmi plâng un braț
ca un mac înflorind îmi aud inima, cum cântă și râde, cum se înalță, prin cele mai firave crăpături de asfalt ale vieții, peste câmpuri sălbatice, rotunde. ca un mac înflorind îmi simt inima, ea bate și bate, e-un ocean de mirare și încântare și-o părere de grâu mi se coace la tâmplă, prin câmpuri… Read More ca un mac înflorind. inima
te privesc uneori. ce departe ne suntem pe sub cuvinte pe care am uitat să ni le mai spunem, la început de teama de a nu părea penibili cu emoțiile noastre, mai apoi, stânjeniți de… mersul lucrurilor. te privesc uneori. este atât de multă înstrăinare în îmbrățișarea de-acum, că mă întreb pe furiș dacă mai… Read More uneori: te privesc uneori din spatele cuvintelor
de la cinci la șapte. o iubire. și întrebarea: ce faci de la cinci la șapte după amiaza? îți permiți curajul, nebunia și bucuria să iubești cu totul altfel, atipic, diferit de tiparele pe care le știai, le-ai văzut în jurul tău? hm? ai curaj? ai curaj să recunoști și să accepți iubirea asta care… Read More de la cinci la șapte. o iubire. nonrecenzia unui film
cracovia. toate drumurile acestui oraș care mai păstrează încă atât de proaspăt aerul medieval, duc către wawel, dealul sub care dormea odinioară dragonul emblemă al orașului- smok wawelski și pe care se înalță astăzi, mândru și atât de frumos, castelul lui cazimir cel mare. legenda spune că, demult, pe vremea lui krakus cel înmormântat astăzi… Read More cracovia, o poveste de primăvară (ultima parte)
cracovia. povestea de primăvară merge astăzi mai departe, așa cum vă promisesem în episodul trecut, și-am ajuns, iată, după o plimbare prin cartierele evreiești (și o mică lecție de istorie) să ne întoarcem în nowy plac și în rynek glowny. este sâmbătă după amiaza, grupul nostru s-a reunit la timp pentru o bere la terasa… Read More cracovia, o poveste de primăvară (episodul cinci)