acel moment în care îți dai seama că au trecut pe drumul inimii nouă ani. nouă ani în care am scris. am cunoscut oameni, ne-am împrietenit, am plecat de lângă ei, i-am încurajat să scrie, să simtă și să trăiască, m-au încurajat să scriu, să simt și să trăiesc, au plecat spre alți oameni. și… Read More nouă ani
what to do with all this love? un desen aparținând unui personaj pe nume chiara bautista. desenul, ca și personajul, le-am găsit pe facebook, întrebările erau acolo, în cap. și ce să faci cu atâta iubire? cui să i-o dai? cum să o-ncapi? pe cine să așezi în sentimente? cui să îi desenezi ciorapi batiste,… Read More what to do whit all this love? (și ce să faci cu atâta iubire?)
”îmi amintesc de tine, stăteai în fața mea, a fost de-ajuns o privire ce n-o pot, n-o pot uita” (compact – fata din vis) miroase în sfârșit a primăvară în orașul nostru, a primăvară îndelung așteptată, una în care copacii își dau ghes la muguri noi, iar florile, deocamdată abia șoptite, dau ghes vântului. miroase… Read More compact: radiografia unei emoții
născut în evul mediu, pe când cavalerii teutoni își făcuseră loc de popas și de apărare, până la urmă, în fața năvălirilor otomane, brașovul, căldarea de lumină atât de dragă nouă, celor care locuim în ea, își are propriile legende, multe dintre ele uitate astăzi, cum ar fi lacul celor douăzeci de vrăjitoare, spânzurătoarea ori… Read More brașov, din căldarea de lumină: legendele orașului
8 martie: când martie își desface pletele iarăși, coborând încet peste eșafodul iernii, mă așez la răspântiile inimii mele așteptând. semn. întotdeauna vine un semn, un soi de respirație pe care nu o aud, dar o simt cu toată ființa mea, așa cum îți simt, fără să aud, inima. și îți simt inima, prietenul meu,… Read More scrisori către un prieten: când martie își desface
saxon tales, the last kingdom sau ultimul regat sunt cele zece volume care mi-au început primăvara, o lectură în forță și cu tot sufletul, la care a contribuit pe deplin și vremea din weekend. șase de fapt, pentru că pe primele patru le citisem anul trecut. le găsiți la editura litera, ei au publicat cam… Read More saxon tales- bernard cornwell
când primăvara mi se-așează la răscrucea gândului ca un copil bosumflat. când stă așa, cu genunchii mici și încă moi aproape de gură, ca și cum ar mușca. din seva lor sau din gândul meu? e un anotimp fragil și atât de tenace, așa cum sunt toți copiii. toți. mai puțin tu. când primăvara mi… Read More când primăvara
pași. primăvara zidită între coperțile unei cărți. pași. inimi care bat la unison. pași… o poveste de iubire apărută anul trecut și pe care, nici nu știu din ce rațiuni, am amânat s-o citesc până ieri. pași. două ore de emoții într-o duminică curcubeu, una în care vântul iernii se mai războia pe afară cu… Read More pași: mai avem nevoie de povești de iubire?
pentru că îmi plac provocările, poezia de mai jos vine ca răspuns pentru bunul meu prieten călin. mai întâi și pe fugă i-am răspuns așa: dar apoi mi-am dat seama că mi se făcuse o poftă de poezie… un anotimp e, iată, o primăvară nouă, un gând e risipire, o șoaptă fremătând, un curcubeu adună… Read More 8 martie: un sau o? (joacă de copii mari)
așteaptă-mă în adăpostul rotund, al ghiocelului, acolo unde seva își strigă pentru întâia oară: primăvară! așteaptă-mă în goana vântului care rănește zăpezile preschimbate în noroaie, hohotele neputincioase ale iernii. așteaptă-mă în căușul de lumină al soarelui care râde în diminețile cu plete lungi, de codană primăvară feciorelnică mirosind a reavăn și a martie. așteaptă-mă primăvară… Read More așteaptă-mă primăvară
mărțișor. șnur alb și roșu, legate, vestind primăvara. mărțișor sau martenia, obicei pe care, în afară de noi, doar bulgarii îl mai au. de vreo câteva zile colind locurile unde vânzătorii ambulanți se luptă cu gerul (ieri au fost minus 11 grade, astăzi doar minus șapte) și cu nepăsarea trecătorilor. tarabe pline de mărțișoare, majoritatea… Read More mărțișor: mai crede cineva în simbolul primăverii?
și sunt atâtea tăceri sub ninsoare și iernile lungi cu poale albastre și genuri cu degete albe, prelungi și este atâta lumină-n prinsoare de doruri născute din sticlă și astre când tu parcă pleci, când tu parc-ajungi mai sus de lumină, mai jos, dinspre soare acolo pe unde, zidind ale noastre săruturi, te chem și… Read More mă ningi (pretexte de februarie)
ea trecuse dincolo. în oceanul de fluturi care o înconjurau, în milioanele de nuanțe care mai vii, care mai profunde, chipul ei împrumuta pe rând culorile emoțiilor pe care le vedea izvorând din suflet. ea trecuse dincolo. sufletul ei albastru zâmbea. albastru? da, cea mai rară culoare de pe pământ, acum știa aceasta, în fond… Read More ea trecuse dincolo
mă uit pe tâmpla surdă. în liniștea amiezii miroase a primăvară prea repede venită. trec mai departe printre oameni amușinând strada. betoane, asfalt, iarbă ițită cu naivitate în începutul acesta de februarie. iarnă, iarnă, iarnă… și parcă prea multă grabă și mânie. mă uit pe tâmpla surdă. zâmbesc amintirii acelui chip smead cu ochi mari… Read More mă uit pe tâmpla surdă.
viața ca un câmp minat și-acolo tu, rană care taie dimineața-n baie sânge ca un râu și în amarul nopții, nu nu e niciun sunet. parcă în bătaie de oțel și pușcă ruginită, veche tu inimă te-ndoaie, respirări greoaie zbateri de cenușă și de moarte, nu nu știu dacă nu-s decât un om de paie… Read More viața ca un câmp minat (dinamita dintr-un sărut)
noir. tom ford. prima poveste parfumată a acestui an și noul meu parfum din panoplia personală, o surpriză pe care, acum trei ani nu aș fi crezut-o posibilă. și aș putea să mă întreb de ce mi s-au schimbat preferințele, de ce am renunțat la orhideea neagră în favoarea acestui oriental floral de un negru… Read More noir et ford