laleaua

laleapocal tivit cu sânge peste margini,
icoană în rastelul amintirii,
culcuş de carne galbenă în patimi,
stătea laleaua în căuşul zilei
şi-un vânt se arcui cu boare nouă
peste tăcerea de albastru-a zilei
când cerul prinse-n miezul florii rouă
cum se adună ochii-n cuşca milei
şi-un freamăt nou, o palidă mirare
în ochiul tulburat de frumuseţe
lalea-pocal tivit cu-nfiorare
când primăvara asta dă bineţe.
doar o lalea şi o eternitate
cu sânge cald, prelins încet
mi-e primăvara asta o cetate
în care doarme soarele-cadet.

 

5 thoughts on “laleaua”

  1. constat astăzi, călin, că mi-a fost dor să scriu pe pozele matale. dor şi drag. happy mai lipsea muzica de la max, dar o să vină şi ea.

Comments are closed.

error: Content is protected !!