from berlin with love (3)

die dom4puţini dintre noi, aceia care am învăţat istoria la umbra cultului personalităţii marelui cizmar al ţării am aflat, că de învăţat nici nu putea fi vorba atunci, despre casa regală prusacă, aceea din care se trage şi regele nostru, fapt cunoscut prietenului nostru oliver, cel care ne-a fost nu numai gazdă ci şi ghid prin berlin, oraşul pe care el îl iubeşte atât de mult.

după vizita noastră la berliner mauer museum şi o scurtă trecere prin alexanderplatz, celebra piaţă germană în care a avut loc cea mai mare demonstraţie paşnică din germania de est în acel noiembrie care a precedat căderea zidului şi unde se vede lesne celebrul fernsehturm (turnul televiziunii), admirând pe fugă marile magazine (din exterior, ştiţi doar că nu-s shopping girl de felul meu) dar şi arhitectura, privind berlinezii, porumbeii şi terasele ademenitoare cu ale lor celebre “ei brot, zwei wurst”, cafea şi prăjituri cărora nu aveam cum să le rezist, terase la care germanii îşi savurau în linişte berea la orice oră a zilei, am pornit prin oraşul cândva împărţit în patru zone de ocupaţie, ca să ne descoperim rădăcinile comune. dinastia de origine şvabă, al căror nume provine de la castelul din sudul germaniei cu acelaşi nume, hohenzollern, avea să dea prusiei electori de brandenburg, regi şi împăraţi, dintre care cel mai iubit pare să fie, aşa cum am descoperit, regele soldat, friedrich der grosse. motto-ul acestei dinastii fondate în secolul unsprezece este “nihil sine deo”, iar primul loc în care am poposit noi în această călătorie avea să fie domul berlinez, fosta capelă  de curte devenită de-a lungul timpului o emblemă a oraşului, impresionanta construcţie în stil gotic, înaltă de peste o sută de metri, situată în apropiere de insula muzeelor.

desigur că domul, ca multe alte construcţii, a fost afectat de bombardamentele din cel de-al doi-lea război mondial, dar a avut o soartă mai fericită decât stadtschloss, palatul regal demolat de comunişti şi pe locul căruia s-a construit fostul sediu al partidului condus cândva de erich honeker. astăzi, la capătul a aproape zece ani de reconstrucţie, die dom străluceşte în toată splendoarea sa, cu orga lui wilhelm sauer şi criptele regale ale dinastiei de brandenburg, iar despre stadtschloss avem vestea că pe 12 iulie în acest an a fost pusă piatra de temelie. reconstruit, palatul regal va deveni muzeu, însă la momentul vizitei noastre încă se mai lucra la demolarea monstruozităţii comuniste.

revenind la domul berlinez, eroul nostru de astăzi, acesta a fost construit ca şi capelă a castelului undeva în secolul al cincisprezecelea şi a devenit, prin decizie papală, catedrala sfântului erasmus, biserică luterană în secolul şaisprezece şi abia în anul 1817 evanghelic protestantă aşa cum este şi acum. actualmente impresionanta clădire care adăposteşte şi cripta hohenzolernilor mai poartă semnul lui shinkel, arhitectul berlinului, însă nu-l adăposteşte întru odihnă pe frederic cel mare aici ci în cu totul alt loc, pe domeniile regale de la potsdam.

păşim încet, vorbim şoptit, admirăm şi ne bucurăm de ceea ce vedem. de sus, de pe acoperişul domului, berlinul îşi ţese ademenirea pentru noi şi catedrala catolică pe care o vedem în zare pare atât de micuţă, parcă prea mică pentru un papă german. vom descoperi apoi, mai departe, neue wache, muzeul mamei germaniei care îşi plânge fii soldaţi morţi în război, liftul acvariu sau brandengurger tor, simbolul de astăzi al berlinului de pe unter der linden, parte din zidul care a tăiat cândva oraşul în două, monument al păcii, aşa cum a fost zidit şi devenit mai apoi locul preferat de nazişti pentru manifestările lor.

despre toate acestea… în episodul următor.

primul episod: începutul,
episodul doi: zidul berlinului
episodul patru: de la brandenburg la bebelplatz
episodul cinci:
episodul şase:
episodul şapte:

8 thoughts on “from berlin with love (3)”

  1. Am pus, de multa vreme, Berlinul pe harta calatoriilor mele. Imi doresc sa-l vizitez dintr-un motiv simplu: sa ma conving ca locul atat de des pomenit in relatarile Europei Libere, exista cu adevarat. Sa ma asigur ca eu sunt acolo, intr-un loc ce-mi parea inaccesibil cu 20 si ceva de ani in urma, sa-mi dau o palma, peste obraz, ca sa ma conving ca e aevea, si sa ma bucur de libertatea pe care o am, aceea de a calatori oriunde in lumea asta mare!

  2. Am mers la pas… Nu mai e vremea zgomotoaselor motorizate.
    Dacă, prin absurd, ai fi pentru câteva ore o shopping girl, știu cum le-ai cheltui pe toate, da’ nu zic! winking

  3. L-as vizita pentru arhitectura deosebita si evident pentru Muzeul Egiptean si Colectia de Papirusuri

  4. dana, nu m-am gândit niciodată la călătoriile mele ca nişte poveşti, dar cred că mi-ar place să merg şi să povestesc lumea aceasta mare şi frumoasă a nostră. da, da…. big grin

Comments are closed.

error: Content is protected !!