ca pe tăcere tu ne-acoperi iară
cu setea florii albe tremurând cireşi,
şi-oricât de drag îmi e de alb, în seară
spre tine-alerg ca dorul de poveşti.

ca pe iubire tu ne-aduci spre tâmple
cu arcuiri plăpânde, a mugur mirosind,
ca pe lumină eu te vreau. să mi se-ntâmple
o primăvară nouă peste-un alb dormind.

vinovat este pentru această poezie… călin şi picătura nr. 54

primăvara ca pretext is a post from: psi psi-words

şi vă invit în ziua cu ceasuri bune să culegem iarăşi cuvintele care dau sens jocurilor noastre.

vă propun ca pentru sâmbătă, 25 martie, zi de meci important pe wembley, să ne jucăm folosind următoarele cuvinte: porti, stele, griji, vis, nori, cer, case, grinzi, nopti, ochi, nuiele, culoare, iar tema pentru luni, 27 mai să ne fie: dorinţa. pentru că despre dorinţă am mai scris, aşa cum mi-a amintit gabriela, vă propun să scriem luni despre… desenele străzii.

şi un dar muzical pentru sărbătoriţii de astăzi:

teme de joacă is a post from: psi psi-words

își prinse capul în tâmple și încercă să își liniștească propriul clopot interior știind că nu putea să rostească nimic acum, temându-se de șuvoiul otrăvit al propriilor cuvinte peste care se suprapunea vocea ei repetând bolnav aceleaşi cuvinte: “mă lasă, mă lasă, mă lasă” şi pe care nu o putea alunga, aşa cum nu poţi scoate din inimă lama unui cuţit intrat până în prăsele şi care ştii că odată scos va elibera şuvoiul vieţii până la ultima lui picătură.

de cealaltă parte a mesei pe care zăcea tristă în goliciunea ei singura ceaşcă de cafea, a lui, pe care apucase să o bea înainte de venirea ei, se auzi un foşnet, apoi o răsuflare sau un suspin. ridică privirea. ochii ei tulburi îl priveau în vreme ce mâinile îndesau cu înfrigurare câteva nimicuri într-o geantă. dintr-o dată mirosea a plecare şi a uşă goală, a sentinţă definitivă în jurul lui. el o privi din nou, aproape rugător, aproape neînţelegând cum ajunseseră aici, în acest punct bolnav în care nu se mai recunoşteau, pornind de la o banală dispută. ea continua să îndese lucruri în geanta de acum deformată ca un copil bosumflat. liniştea dintre ei era încărcată de electricitate.

uşa se închise în urma ei. el rămase tăcut, nedumerit, privind în gol şi la golul absenţei ei. întunericul îl ajunse din urmă, îl acoperi. apoi intră luna în cameră cu zâmbetul ei nostalgic, risipindu-şi argintul palid peste mobilele încremenite. abia atunci zări obiectul acela mărunt, auriu, căzut pe covor. inima îi tresări. o emoţie nouă îl prinse atunci când recunoscu mica ei broşă, semnul de care nu se despărţea niciodată şi pe care i-o dăruise chiar el într-o zi în care nu sărbătoreau nimic, un dar fără motiv şi cu atât mai însemnat. o prinse în palme ca pe unica cheie ce putea să redeschidă uşa dintre ei. adormi.

dimineaţa îl trezi mirosul de cafea proaspătă, fierbinte. de dincolo de masă ea îl privea cu ochi calzi şi limpezi. părul prins în cocul spaniol îi dezvelea tâmplele şi gâtul lung şi subţire. zâmbea. era atât de frumoasă! o durere în palmă îl făcu să tresară şi văzut broşa lucind împreună cu boaba de sânge. îşi aminti.

oare chiar fusese o dispută sau numai un vis în care el n-o mai găsise pe ea, cea atât de dragă? vântul de primăvară se rostogoli pe covor deodată cu mica pisică aurie pe care ea o iubea atât de mult.

sursa foto: catpalaceusa.

texte pe aceeaşi temă, “disputa” veţi găsi în tabelul de aici

disputa is a post from: psi psi-words

psi-luneliisputa is a post from: psi psi-words

sursa foto: decostyle.

dacă ai scris şi tu folosind cele douăsprezece cuvinte, te rog să te înscrii aici:

duzina de cuvinte – pe floarea de pelin is a post from: psi psi-words

mă întreb, mă gândesc… is a post from: psi psi-words

între tine  şi mine doar pleoapele mele coborând peste noi un cer pe care tu îmi desenezi numele din taina fiecărei stele, cu orgoliul acela deloc greşit al soarelui care îşi recunoaşte luna, jumătatea lui firească.

şi îmi imaginez atunci, coborând dinspre tine, toate cascadele unor anotimpuri ce îl închid pe “totdeauna” în îmbrăţişarea lui “acum”. aproape că le pot vedea şi chiar le simt asemeni valurilor ce lovesc ţărmul cu bucuria celui ajuns acasă.

da, aş putea să te sărut. o fac uneori, atunci când dormi şi mă uiţi înfăşurat în pleduri de vise peste care cobor pleoape albastre.

acest text este doar…continuarea unui răspuns

dincolo de pleoape is a post from: psi psi-words

maestrul nicu alifantis aniversează astăzi 40 de ani de carieră muzicală. acesta este darul meu pentru omul care ne-a dăruit, care ne-a rescris atât de frumos poezia marilor noştri poeţi, în cântec.
la mulţi ani, maestre! ce bine că… ne eşti!

această poezie participă la campania- surpriză a celor de la blogalinitiative.

mai lasă-mă is a post from: psi psi-words

de asemenea, vă propun ca în această săptămână să organizăm într-o seară o pisicafenea cu tema “iubire sau trădare” şi vă întreb ce zi v-ar place să alegem pentru aceasta.

mulţumim lui vavaly pentru că s-a încumetat să aleagă temele noastre.

cele 12 cuvinte pentur sâmbătă 18 mai sunt: fruntea, permite, relatii,oamenii, primim, pamant, aur, piroanele, iubirea, truda, lumanare, nimic

tema pentru luni, 20 mai: disputa.

teme de joacă is a post from: psi psi-words

mă întâlneam în urmă cu o lună şi mai bine, cu un tânăr a cărui poveste de viaţă m-a tulburat şi m-a impresionat peste măsură. urma să pregătim împreună primul meu reportaj de blogger şi emoţiile ne copleşiseră pe amândoi. dar la capătul celor două ore (sau mai mult, nici nu mai ştiu prea bine) cât am vorbit, am simţit că între noi lucrurile se legaseră cumva altfel şi că cel care declarase că nu îi place să vorbească despre sine îmi făcuse un mare, imens dar, ceva ce nu aveam să uit niciodată, o lecţie de viaţă.

oare vă mai amintiţi? se numeşte daniel şi despre dorinţa lui, împlinită de-acum, am povestit atunci în ceea ce am numit heart across daniel şi apoi când visul se împlineşte o altă scriere, de data aceasta de la distanţă, căci daniel se afla deja pe drum, împlinindu-şi dorinţa, visul.

ce este dorinţa? aşezată în cifre ea înseamnă şapte ţări şi 3024 de kilometri parcurşi cu bicicleta în 24 de zile. 256 de fotografii postate pe facebook pentru cei care l-am urmărit pe acest copil, ne-am gândit la el în tot acest timp şi i-am fost aproape, fie şi numai cu un gând bun. şi în magica zi de paşte am primit acest mesaj: vă salut! am ajuns! nici nu îmi vine să cred! dacă vreţi, puteţi pregăti un set de întrebări pentru un interviu amplu, am un chef nebun să vorbesc despre călătoria mea. pot răspunde la el in scris. daniel ajunsese la big ben! şi… vă amintiţi că spunea că nu îi place să vorbească despre el?

de la londra şi până la braşov distanţele nu există, dacă vrei. ca dovadă, acest interviu despre o dorinţă împlinită! mulţumesc, copilule pentru darul tău, pentru că împarţi cu noi aeastă experienţă, pentru că mi-ai îngăduit să aşez povestea ta aici, în casa cuvintelor şi sufletului meu.

1. cum se vede, cum s-a văzut visul tău din apropierea lui big ben? care a fost gândul tău, ce ai simţit?

daniel: pedalând, mă tot uitam la indicatoare, cum îmi spuneau că sunt tot mai aproape de “london”, apoi de “central london”, acolo unde știam că domnește big ben-ul.
n-am să uit nicicând, chiar dacă nu pot descrie în cuvinte, ce am simțit atunci când în zare am văzut vârfurile câtorva clădiri înalte din londra – o descărcare atât de mare de energie încât eram în stare să rup bicicleta pe ultimii kilometri.
am intrat în londra pe un înserat superb! soarele contura totul cu arămiu, vremea liniștită, nici măcar traficul nu era foarte aglomerat, dar ordonat, nu mă deranja.
ajuns lângă big ben, recunosc că l-am salutat cu voce tare și i-am zâmbit, l-am privit în detaliu din toate unghiurile, timp în care în mintea mea se derulau evenimente și întâmplări prin care am trecut ca să pot ajunge să-l admir.
l-am pozat mult, dar parcă nici o poză nu poate exprima starea ce o emană, sunetul și cum urlă el ora exactă, cum se sparg valuri mici ale tamisei de el atunci când trec vapoarele pline de turiști “căscați”..
văzând atâția turiști de absolut toate naționalitățile terrei, mi-am dat seama că big ben și londra, cu tot ce are ea de oferit, nu e doar a englezilor, ci a tuturor celor ce vor să vadă o europă “ruptă” de europa.

2. cum a fost drumul în comparaţie cu cel de anul trecut, dinspre Atena? sunt diferiţi oamenii din vest ca şi reacţie? ce mâini s-au întins spre tine şi cui ai vrea să mulţumeşti?

daniel: drumul către big ben (2013) nu se poate compara cu drumul către acropole (2012) din toate punctele de vedere. călătoria din grecia a fost prima mea evadare de amploare în afara granițelor româniei. a fost, este drumul meu de inițiere, o experiență provocatoare care m-a purtat în necunoscut prin două țări, peste 1300 de km în nouă zile.

drumul către big ben a fost cu totul altceva, totul dus la un nivel mult, mult mai înalt. au fost şapte țări pe care le-am traversat: ungaria, austria, germania, luxemburg, belgia, franța, marea britanie, peste 3000 de km în 24 de zile (dintre care trei pentru odihnă).
oamenii au fost stâlpul meu de susținere în ambele călătorii, dar acum am apelat mult mai mult la ei pe tot parcursul drumului și le mulțumesc celor care m-au îndrumat, chiar dacă nu cunoșteau limba engleză (sau română), cu gesticulații, schițe pe foi, hărți din portbagaje sau debarale, limbi încurcate și cuvinte înghițite cu noduri. mulțumesc celor care m-au cazat pe parcurs, români sau străini.
am întâlnit foarte mulți oameni amabili care au rămas impresionați de călătoria mea, m-au sfătuit privind traseele și tipul lor, de ce anume să țin cont, cum și când să am grijă mai cu seamă de echipament (și multe altele) și care m-au felicitat și încurajat pentru drum. mulțumesc de asemenea oamenilor cărora le-am vorbit despre scopul drumului și s-au arătat interesați în a afla mai multe.

3. cum a fost să ştii că de data aceasta oamenii de acasă, cei care au aflat despre visul tău aşteaptă un semn de la tine, o veste şi te însoţesc cu gândul lor?

daniel: a fost plăcut, mi-a creat un oarecare sentiment de siguranță. din fericire, după ce am plecat la drum, legătura cu cei din țară prin mesajele postate și transmise, mi-a fost de folos în a mai găsi cazări și alte aspecte utile călătoriei. m-au încurajat şi susţinut cuvintele și sprijinul pe care le-am primit din partea celor ce m-au urmărit din țară.

4. care va f următoarea destinaţie? ce vis construieşti acum pentru tine şi bicicleta ta şi cum te vom putea ajuta?

daniel: am planuri mari! atât pot spune acum.

5. ce anume s-a schimbat la tine la capătul acestui drum?

daniel: sunt mai ușor cu câteva kilograme, dar mai încărcat cu multe momente pe placul meu.

daniel este încă la londra. şi recunosc sincer că citindu-i cuvintele, revăzând fotografiile… îmi este parcă dor de el. heart across daniel nu este la final… ci la un nou început.  sunt sigură că o nouă dorinţă stă să se nască în spatele ochilor acestui tânăr pe care îl admir.

fotografiile sunt culese dintre cele 256 pe care daniel le-a postat pe facebook, o alegere dificilă pentru mine.

dacă ai scris şi tu despre dorinţă ori vrei să citeşti alte scrieri pe această temă, te invit să consulţi tabelul de mai jos:

dorinţă: heart across .. big ben is a post from: psi psi-words

mai întâi veneau fetele
ca nişte carafe goale îşi sunau
şoldurile, coapsele,
brăţările cântecului.
ceva mai târziu,
în amiază,
femeile amforă,
femeile fântână,
femeile izvoare
coborau cu sânii grei
de lapte şi de struguri
copţi şi storşi.
noi stăteam umăr lângă umăr,
doi copii tăcuţi,
muşcam din merele gemene
şi ni se părea soarele mai aproape.
femeile treceau mai departe
prin amiază
ca prin porţile naşterii dintâi,
cântând, fremătând,
adăpătoarele,
fântânile vieţii.
suspendaţi în uimire,
noi zâmbeam cu capetele plecate,
de sus, de pe balustrada
aceluiaşi gând.

poezii din trecut: fântâni is a post from: psi psi-words