dimineața…

Morning Stretch © by Nick Harris1

dimineața coboară altfel, în tăcere, cu eșarfe violet acoperindu-i ochii și zâmbetul ca un amor bolnav, învăluit de acea negură a nopții de care nu se putea încă desprinde. nu pe deplin. în alte dăți, ea venea aurind, cu miros de  zumzet cald și de lapte, ca o cădere veselă de silabe, cireșe ce zburdă liber prin florile abia pocnite în lumină, într-o definitvă uitare de lacrimă. și mă încearcă o senzație  de liniște.

 

dimineața mă gândesc la tine cu uitare, străină fiindu-mi lacrima și abia în miros amestecat, de cafea și de cerneală, mă ajunge câte o senzație că am lăsat în urmă o negură de cuvinte ce zburdă acum dinspre mine către tine, violet și violent nor de tăcere, de trecere din zumzet în lacrimă. cădere, amor.

 

 

33 thoughts on “dimineața…”

  1. Gata, pisicuțo! M-am înscris și eu în acest joc! Nostalgic textul tău… să fie de vină violetul? happy