pe-al rămânerii semn, scrijelesc cu pleoapele ude de emoție un marți. un alt marți, alte ceasuri înșirate ca ochiurile pe andrele, ca mărgelele pe ață ori ca pisicile pe gard. marți am zis? azi e joi cu umerii goi, prin ninsori ireale ce-mpart lumea-n doi. și tac. că de ce să tac? că de ce… Read More nimic de spus. sunt bine

așa cum am mai zis pe ici pe colo, înainte să dea năvală sărbătorile de iarnă (fără zăpadă ) printre bucuriile zilelor libere pe care le-am avut de umplut, la loc de mare cinste a fost ceea ce numesc eu ”maratonul de citit”. un maraton care are pe undeva, prin ițele unei lungi și dragi… Read More peter v brett- seria demon

dorințe. planuri, obiective, gânduri, speranțe, urări. începuturi, tradiții, artificii și peste toate el, noul an cu toate zilele lui răsfirate într-un evantai de clipe, strânse toate în cartoane colorate numite calendare. de când se știa ea, îi plăcuse mereu ca, la miezul nopții, pe când cerul se umplea de lumină, să arunce vechiul calendar, înlocuindu-l… Read More noul an- o poveste din vale

cu recunoștință, cu mulțumire, cu drag și cu o îmbrățișare mare, pentru voi toți! by

crăciunul a trecut cu zilele lui lungi și tăcute, îmbrăcate în mai puțin alb decât mi-aș fi dorit, dar desenate cu multă, foarte multă congruență și totul s-a iscat de la un îndemn primit de la cineva, un om întâlnit în acest an, la momentul potrivit aș spune.  un om care mi-a pus mintea să… Read More crăciun și falsitate

reluăm povestea lui crăciun, a darurilor și a dorurilor toate, ca într-un calendar de advent ce se apropie de final, parcă prea repede. și sunt înainte de toate, câteva repere pe care aș vrea să mi le păstrez în suflet iarăși: voi primi un nou dar de la laura și al său advent calendar aflat la… Read More daruri, doruri și crăciun

eu vin către tine cu semnul legării pe chip, promisiune de pasăre uitată în iarna gândurilor care se înfășoară, uneori înalt, peste copaci. eu vin cu tăcerile mele toate, prinse buchet, ca un semn că iluzia poate să nască punți peste munții care par altfel de netrecut. eu vin cu răgazul de un zâmbet atins… Read More eu vin (desene cu chip de lună)

ea își dădu deoparte șuvițele palide, desprinse din părul legat cu un gest de copil. el ar fi vrut s-o atingă cu zâmbetul, cu glasul, ar fi vrut s-o îmbrățișeze toată ca pe un prunc mirat, răsărit din nopțile fără capăt. ea îl privi. știa. ceva din ochii ei vorbeau despre asta. ochii și zâmbetul. … Read More vine iarna (tablou în fereastră)

pe robert cadar îl știți voi, v-am mai povestit că este unul dintre bloggerii brașoveni pe care i-am cunoscut mai demult și care mi-e mie drag. el, manu, răzvan și sergiu, victor și rivi sunt oamenii care răspund mereu prezent când vine vorba de o întâlnire, cam așa cum a fost cea de săptămâna trecută.… Read More pentru robert: mov, alb și iubire

soarele zemuia dincolo de perdele. ca o babă galbenă și rotundă, atinsă de răceală, soarele i se păruse dintr-o dată (ori așa fusese mereu?) un chip hâd, cu muci de toamnă, atât de departe și de diferit de celălalt, frate-său, soarele din miezul verilor în care fusese prea tânără pentru a da atenție acestor nimicuri.… Read More carmina: o altă zi de noiembrie

doamna elsa îşi aştepta fiul ca în fiecare dimineaţă de sâmbătă. de când renunţase la viaţa de la oraş, prea agitată pentru inima ei obosită, exersa deliciile aşteptării pe care, în contextul urban, o tulburau mărunte temeri, iscate şi ele de zgomotul străzii, de grabă şi larmă. mutarea în acest nou decor, opus întru totul… Read More automobilul negru (povestea doamnei elsa)

se-ntoamnă inima, prietene și miroase a rugină în palmele astea atât de uscate. se-ntoamnă inima și tânjesc, îți spun asta cu sinceritate, după ochii tăi. ochii tăi în care dorm furtunile mâțului lup, în care se-ntind vrăjmașe încă, atâtea dureri. ne-am adăpa, privind, unul din furtunile celuilalt, doi bolnavi de însingurare într-o lume care nu… Read More inima. scrisori către un prieten

ultima oră – o poveste de alina grozea. ea ar spune că este primul ei roman, eu aș spune că este a treia ei carte, după de ce nu-mi găsesc pe cineva și toate drumurile duc la mine.  și editura cartea de suflet. nu este nicio potrivire în asta, e pur și simplu așezarea lucrurilor. și… Read More ultima oră – o poveste de alina grozea

sunt obosită. visez vacanța care, pe măsură ce trece timpul, parcă se îndepărtează tot mai mult. așa că mă opresc și mă întreb: ce se întâmplă cu mine? ce vrea să-mi spună corpul meu despre această lipsă de energie? ce spun aripile mele, abia poleite cu pene noi și atât de puternice, despre această stare… Read More sunt obosită (astăzi nu vorbim despre poezie)