despre oameni şi poveştile lor

aerul rece mirosea a zăpadă și a scorțișoară sau așa credea ea, dar peste câmpul înfrigurat și pustiu, pe alocuri crăpat, încă nu apăruse niciun semn de iarnă.  înaintea ochilor, doar o întindere nesfârșită de pământ întunecat, sumbru ca cerul și ca noaptea din care părea că nu se vor mai trezi vreodată și pe … Read more

când pervazul s-a născut, acum 10 ani într-o oarecare zi de aprilie, în care căutam drumul inimii și mai scriam cu majuscule, nu m-aș fi gândit (știu, am mai spus și o repet ca să nu uit) că totul va deveni… o carte. o carte ca o inimă, larg deschisă pentru aceia care aidoma lui … Read more

povestea celebrilor bukowski bears,  nu cei din imagine, care îmi aparțin, ci aceia născuți în stockholm, prin anii 90 ai secolului trecut, se leagă nu de scriitorul cu același nume, ci de barbara bukowski, cea care, de mai bine de trei decenii, trimite în lume ursuleții ei pufoși, absolut speciali și inconfundabili cu mesajul ”see … Read more

ana. o poveste de dincolo de timp. un nume, un chip, un fir nevăzut ce leagă rădăcina firii și o întoarcere pe ulițele copilăriei. cea de-a doua carte a lui em sava pe care o cunosc de pe vremea poveștilor lui ella. și o editură, siono, care ne-a intrigat cu (ne) apariția ei în toamnă, … Read more

anului care este, anului care a fost… gânduri. imediat ce am schimbat ultimele două cifre ale anului care este, parcă iarna s-a trezit din somn și s-a pus grăbită pe treabă. după două zile cu 13 grade sub zero, zăpada se întinde lacomă peste toate. e aproape ireal și este clar de poveste. și, cum … Read more

cam așa ar trebui să se intituleze prima postare a acestui an, o leapșă pornită de la vladen (facem un update: leapșa a pornit de la aldus, cum am aflat și eu) și ajunsă la mine de la tușa vero și în esență este foarte simplă: prima cerință: ”Prima cerință: postați o piesă muzicală care … Read more

vioara fermecată sau… așa cum v-am promis, a doua poveste de crăciun, din acest an… adventus. să vă fie bine, dragii mei! iarna întârzia. undeva, pe cerul care se obrăznicise de-a dreptul, afișând culori care mai de care mai sofisticate, norii albi, aducători de zăpadă, parcă își luaseră câmpii, fugiseră. în locul lor, pe la … Read more

moș crăciun. personaj mitic, ireal, atât de mult așteptat încât roșu și alb sunt culorile pe care le-am tot pândi de dincolo de ferestre, copiii cei mici și cei mari, de acum și până la venirea lui. adventus. de astăzi, 25 noiembrie și până la crăciun mai este o lună. sau cele patru săptămâni de … Read more

15 septembrie.  tradiționala zi de școală (pentru unii dintre noi), de nou început, de visuri, de bucurie… sau de tristețe. pentru unii dintre noi, 15 septembrie a devenit de anul trecut un semn de doliu, odată cu stingerea celui numit Robert, Robert al nostru, maratonist, blogger, prieten, amic, Om. nimic, după acel 15 septembrie, nu … Read more

pacienta tăcută, romanul lui alex michaelides apărut la editura litera în acest an, mi-a însoțit vreo trei ceasuri dintr-o dimineață a acestei minivacanțe de paști. da, în celelalte fusesem pe câmpiile sfărâmate ale lui sanderson, semn că am avut iarăși o vacanță reușită. și poate că n-aș fi cumpărat cartea dacă nu m-ar fi intrigat … Read more

”îmi amintesc de tine, stăteai în fața mea, a fost de-ajuns o privire ce n-o pot, n-o pot uita” (compact – fata din vis) miroase în sfârșit a primăvară în orașul nostru, a primăvară îndelung așteptată, una în care copacii își dau ghes la muguri noi, iar florile, deocamdată abia șoptite, dau ghes vântului. miroase … Read more

8 martie: când martie își desface pletele iarăși, coborând încet peste eșafodul iernii, mă așez la răspântiile inimii mele așteptând. semn. întotdeauna vine un semn, un soi de respirație pe care nu o aud, dar o simt cu toată ființa mea, așa cum îți simt, fără să aud, inima. și îți simt inima, prietenul meu, … Read more