povestea celebrilor bukowski bears, nu cei din imagine, care îmi aparțin, ci aceia născuți în stockholm, prin anii 90 ai secolului trecut, se leagă nu de scriitorul cu același nume, ci de barbara bukowski, cea care, de mai bine de trei decenii, trimite în lume ursuleții ei pufoși, absolut speciali și inconfundabili cu mesajul ”see… Read More bukowski bears- o poveste de mărțișor
ana. o poveste de dincolo de timp. un nume, un chip, un fir nevăzut ce leagă rădăcina firii și o întoarcere pe ulițele copilăriei. cea de-a doua carte a lui em sava pe care o cunosc de pe vremea poveștilor lui ella. și o editură, siono, care ne-a intrigat cu (ne) apariția ei în toamnă,… Read More ana. o poveste de dincolo de timp
anului care este, anului care a fost… gânduri. imediat ce am schimbat ultimele două cifre ale anului care este, parcă iarna s-a trezit din somn și s-a pus grăbită pe treabă. după două zile cu 13 grade sub zero, zăpada se întinde lacomă peste toate. e aproape ireal și este clar de poveste. și, cum… Read More anului care este, anului care a fost…
cam așa ar trebui să se intituleze prima postare a acestui an, o leapșă pornită de la vladen (facem un update: leapșa a pornit de la aldus, cum am aflat și eu) și ajunsă la mine de la tușa vero și în esență este foarte simplă: prima cerință: ”Prima cerință: postați o piesă muzicală care… Read More o leapșă despre muzică ciudată
vioara fermecată sau… așa cum v-am promis, a doua poveste de crăciun, din acest an… adventus. să vă fie bine, dragii mei! iarna întârzia. undeva, pe cerul care se obrăznicise de-a dreptul, afișând culori care mai de care mai sofisticate, norii albi, aducători de zăpadă, parcă își luaseră câmpii, fugiseră. în locul lor, pe la… Read More vioara fermecată (adventus)
moș crăciun. personaj mitic, ireal, atât de mult așteptat încât roșu și alb sunt culorile pe care le-am tot pândi de dincolo de ferestre, copiii cei mici și cei mari, de acum și până la venirea lui. adventus. de astăzi, 25 noiembrie și până la crăciun mai este o lună. sau cele patru săptămâni de… Read More moș crăciun (adventus)
15 septembrie. tradiționala zi de școală (pentru unii dintre noi), de nou început, de visuri, de bucurie… sau de tristețe. pentru unii dintre noi, 15 septembrie a devenit de anul trecut un semn de doliu, odată cu stingerea celui numit Robert, Robert al nostru, maratonist, blogger, prieten, amic, Om. nimic, după acel 15 septembrie, nu… Read More 15 septembrie
jon snow sau uhtred de bebbanburg? aceasta să fie întrebarea de astăzi și, după mulți ani în care n-am mai făcut caracterizări de personaje, înante de a vă spune preferința mea, o să încerc să-i creionez pe cei doi eroi din serialele got și last kingdom, dar mai cu seamă din cărțile atât de dragi… Read More jon snow sau uhtred de bebbanburg?
pacienta tăcută, romanul lui alex michaelides apărut la editura litera în acest an, mi-a însoțit vreo trei ceasuri dintr-o dimineață a acestei minivacanțe de paști. da, în celelalte fusesem pe câmpiile sfărâmate ale lui sanderson, semn că am avut iarăși o vacanță reușită. și poate că n-aș fi cumpărat cartea dacă nu m-ar fi intrigat… Read More pacienta tăcută – o recenzie a durerii
câmpiile sfărâmate. sanderson. words of radiance. cel de-al doilea volum din seria arhiva luminii de furtună apărut în februarie, la capătul unei lungi așteptări, mi-a însoțit vacanța de paști. și, în ciuda faptului că am achiziționat cartea de când (în sfârșit) a apărut, am preferat să citesc cele peste nouă sute de pagini în aceste… Read More câmpiile sfârâmate – volumul 1 din cuvinte despre lumină- sanderson
”îmi amintesc de tine, stăteai în fața mea, a fost de-ajuns o privire ce n-o pot, n-o pot uita” (compact – fata din vis) miroase în sfârșit a primăvară în orașul nostru, a primăvară îndelung așteptată, una în care copacii își dau ghes la muguri noi, iar florile, deocamdată abia șoptite, dau ghes vântului. miroase… Read More compact: radiografia unei emoții
8 martie: când martie își desface pletele iarăși, coborând încet peste eșafodul iernii, mă așez la răspântiile inimii mele așteptând. semn. întotdeauna vine un semn, un soi de respirație pe care nu o aud, dar o simt cu toată ființa mea, așa cum îți simt, fără să aud, inima. și îți simt inima, prietenul meu,… Read More scrisori către un prieten: când martie își desface
saxon tales, the last kingdom sau ultimul regat sunt cele zece volume care mi-au început primăvara, o lectură în forță și cu tot sufletul, la care a contribuit pe deplin și vremea din weekend. șase de fapt, pentru că pe primele patru le citisem anul trecut. le găsiți la editura litera, ei au publicat cam… Read More saxon tales- bernard cornwell
când primăvara mi se-așează la răscrucea gândului ca un copil bosumflat. când stă așa, cu genunchii mici și încă moi aproape de gură, ca și cum ar mușca. din seva lor sau din gândul meu? e un anotimp fragil și atât de tenace, așa cum sunt toți copiii. toți. mai puțin tu. când primăvara mi… Read More când primăvara
pași. primăvara zidită între coperțile unei cărți. pași. inimi care bat la unison. pași… o poveste de iubire apărută anul trecut și pe care, nici nu știu din ce rațiuni, am amânat s-o citesc până ieri. pași. două ore de emoții într-o duminică curcubeu, una în care vântul iernii se mai războia pe afară cu… Read More pași: mai avem nevoie de povești de iubire?
mărțișor. șnur alb și roșu, legate, vestind primăvara. mărțișor sau martenia, obicei pe care, în afară de noi, doar bulgarii îl mai au. de vreo câteva zile colind locurile unde vânzătorii ambulanți se luptă cu gerul (ieri au fost minus 11 grade, astăzi doar minus șapte) și cu nepăsarea trecătorilor. tarabe pline de mărțișoare, majoritatea… Read More mărțișor: mai crede cineva în simbolul primăverii?