apoi se făcea că ne așezam rotund, dinspre marginea clipei, încă te visam. îmi bătea inima tare, tare ca aripile unei păsări captive și șopteam, deseori șopteam ca pentru mine: – mă rog să-ți fie bine. zilele treceau incert și sălbatic, colorate în arșița verii, la tine mai cald, mai aprig, la mine umbrit de… Read More rotund. apoi ne așezam rotund
ultima oră – o poveste de alina grozea. ea ar spune că este primul ei roman, eu aș spune că este a treia ei carte, după de ce nu-mi găsesc pe cineva și toate drumurile duc la mine. și editura cartea de suflet. nu este nicio potrivire în asta, e pur și simplu așezarea lucrurilor. și… Read More ultima oră – o poveste de alina grozea
sunt obosită. visez vacanța care, pe măsură ce trece timpul, parcă se îndepărtează tot mai mult. așa că mă opresc și mă întreb: ce se întâmplă cu mine? ce vrea să-mi spună corpul meu despre această lipsă de energie? ce spun aripile mele, abia poleite cu pene noi și atât de puternice, despre această stare… Read More sunt obosită (astăzi nu vorbim despre poezie)
narcis și gură de aur, romanul germanului, prin naștere și elvețianului, prin domiciliu, hermann hesse, este printre ultimele publicate și cel de-al doilea care tratează tema dualității umane, după mai cunoscutul- cred- lupul de stepă. apărut prin anii 90 la editura rao, cea care a publicat de altfel majoritatea romanelor lui hesse, narcis și gură… Read More narcis și gură de aur (o carte de suflet)
#confuz, alex andronic. o lansare la libris, pe final de mai, într-o zi oarecare, dar miraculos însorită, cam așa cum ar trebui să fie sufletul când știi cine ești, când, după o cursă nebună prin caruselul numit viață, nu mai ești #confuz. o carte despre care, atunci când am aflat de la alina grozea (mulțumesc mult… Read More #confuz o poveste despre asumare, viață, congruență
tăcerea din cireși…. să vă ajungă. de-o iunie și-un asfințit de mai. nu ştiu să fiu altfel decât sunt: un trecător prin lumea aceasta ce îşi poartă sufletul bandajat într-un cuvânt. nu vreau să fiu altfel decât sunt: doi ochi mari ce caută prin lumea aceasta frumosul fără de care nu poate trăi. nu înţeleg… Read More tăcerea din cireşi
te privesc uneori. ce departe ne suntem pe sub cuvinte pe care am uitat să ni le mai spunem, la început de teama de a nu părea penibili cu emoțiile noastre, mai apoi, stânjeniți de… mersul lucrurilor. te privesc uneori. este atât de multă înstrăinare în îmbrățișarea de-acum, că mă întreb pe furiș dacă mai… Read More uneori: te privesc uneori din spatele cuvintelor
de la cinci la șapte. o iubire. și întrebarea: ce faci de la cinci la șapte după amiaza? îți permiți curajul, nebunia și bucuria să iubești cu totul altfel, atipic, diferit de tiparele pe care le știai, le-ai văzut în jurul tău? hm? ai curaj? ai curaj să recunoști și să accepți iubirea asta care… Read More de la cinci la șapte. o iubire. nonrecenzia unui film
ea vine acasă. se întoarce, purtându-și coroana de oase și lacrimi, purtându-și toate rănile dezlegate, din care mai curge și sânge, și puroi. fiecare pas este el însuși o nouă durere, fiecare colț de piatră spintecă, încă o dată, pielea și așa fragilă și totul, durere și efort, rană și urlet, o aduc mai aproape… Read More ea vine acasă
semne de vânt. dezlegare de ploaie pe un cer roşu. un om trece prin mintea mea, cu paşi rari, egali. poartă pe mâini cătuşele evoluţiei şi la gât o cruce mare, din lemn ars de candelele ce l-au vegheat. în jur miroase a tămâie arsă şi a primul om, născut dintr-o coastă a timpului,… Read More semnul crucii
paul kalanithi. cu ultima suflare. iubind viața și onorând capătul ei, acela pe care îl numim adesea moarte și despre care știm doar că este o definitivă despărțire. onorând omul și prețuind demnitatea lui, până la tivul fragil al acestui prezent pe care nimic nu-l mai precede. paul kalanithi. un medic neurochirurg pentru care toate… Read More paul kalanithi – iubind viața, onorând moartea: cu ultima suflare
mai crede cineva în mărțișor? mai crede cineva în simbolul alb roșu aducător de primăvară sau este tot o poveste oarecare, un alt mod de a ”sprijini” comerțul? – cam cu întrebările acestea în cap am pornit astăzi, după vizita la stomatolog, să mă plimb printre standurile cu mărțișoare înșirate cuminți, la soare. avantaj eu:… Read More mai crede cineva în mărțișoare? întrebări în alb-roșu
– seara nu servim roșu! – rosti ea sec, răsucindu-se pe călcâie ca un titirez cu şolduri late, legănate în curbura lor. mirosea puternic a cauciuc. el o privi amuzat, clipind ca atins de lumină prea mare, deşi locul acesta plin de zgomot şi fum era mai degrabă întunecat. în jur, ca şi el, bărbaţi cu… Read More seara nu servim roşu…
strada din românia. așa a arătat piața victoriei seara trecută, pe la ora 21, când tinerii și-au luat țara înapoi, aducând cu ei lumina. și-atunci, în murmurul imnului și-n foșnetul sufletelor, ochii cerului s-au limpezit ca întâia oară. la bucurești, la cluj, la brașov, sibiu, timișoara, ori craiova, la iași ori la bacău generația facebook… Read More strada din românia
rezumat sau rezoluții? că tot am trecut deja în anul cel nou, răvășind tradițional cardurile și frigiderele, asistând cu mirare copilărească la explozia de artificii care ascunde în ea simptome ale patologiei dorului de nemurire, cum citisem anul trecut pe facebook la un prieten, ne aflăm în prima zi lucrătoare a anului și a treia… Read More rezumat sau rezoluții? (un soi de gânduri de început de an)
crăciun. brazi împodobiți, sarmale, cadouri, alergături, claxoane, alergături, cozi, reduceri, plase, liste nesfârșite cu meniuri, oameni, urări copiate de pe internet, sms-uri și, mai nou filmulețe. colinde. alergături, sarmale, fripturi, cozonaci, cumpărături, cadouri. tensiune, nervi, grabă și câte-un gingle bells strecurat pe-acolo. și mă întrebasem astăzi, citind postarea renatei ce mai sărbătorim de fapt în alergătura… Read More ce (mai) sărbătorim de crăciun?