virgula

să punem punct. şi vreo două sau trei virgule, la întâmplare. şi da, că mi-am amintit cum mă uimesc, de fiecare dată se întâmplă aceasta, mă uimesc cei care ştiu cu certitudine, cu acurateţe, să pună virgulele acelea exact acolo unde trebuie. eu nu. virgulele mele sunt ca nişte cozi de pisică. le văd uneori … Read more

ultima zi de noiembrie

ultima zi de noiembrie a trecut. ieri, alaltăieri, acum câteva zile sau ani sau vieţi. ori numai secunde. sau este astăzi? un alt timp se întinde ca un covor peste suflet, o altă lună râde în fereastră. ţi-aş prinde globuri de gene şi beteală pe tâmple de nu ar fi totul negru, încă nedeprins cu … Read more

culori

  alb de-aşteptare, alb- nemişcare, alb de tăcere, alb-gri stins în miere. gri de ceaţă, gri de viaţă, gri de motiv, gri-verde la tiv. verde la tâmplă, verde mă umblă, verde de iele, verde-mov spre nuiele. mov de-asfinţit, mov de risipit, mov în culcuş, mov-roşu căuş. roşu se zbate, roşu pe pleoape, roşu pe gură … Read more

gri de noiembrie

gri de dimineaţă, gri de noiembrie, noniarnă. încă. în zorii atinşi de brumă şi de ceaţă, păşesc încet, repetând aceleaşi gesturi din fiecare anotimp, din fiecare început de zi. cafea, cerneală, tors de pisică. şi tăcerea topindu-se ca o stea din zahăr candel în ceaşca clipei. şi cuvintele. clipesc şi aştept. nu, nu aştept nimic. … Read more

in cuvant

trecuse mai întâi un semn de exclamare. parcă firele timpului se legaseră toate mănunchi în el şi doar unul singur se ghemuise rotund, la o margine, adevărată mirare. un zâmbet înflori şi el în apropiere, colorat cu ruj rezistent la transfer. culoarea? e lipsită de importanţă astăzi. de undeva, mai de departe, pisicile zilei priveau … Read more

argintiu

închis într-o carte. aşa te ştiu şi ştiu şi cartea. numai numărul paginii îl rătăcesc de fiecare dată, îl uit, mi se şterge din minte, o ia la sănătoasa, dispare ca şi cum trece o ploaie de vară peste memoria mea. te caut într-o carte. şi de n-ar fi miercuri şi de n-ar fi noiembrie, … Read more

pisica din luna…

între mine și tine numai noaptea. a ta. nimic din ce ar putea să ne mai încapă într-o îmbrățișare, cea de pe urmă. între mine și tine doar un trecut, cel în care tu ai rămas ieri și numai eu voi merge mai departe, spre mâine. de data aceasta numai eu… și nu știu cum … Read more

marţi în trei culori

mă tot sâcâie muzica celor de la scorpions de o vreme,  aşa că o să vă sâcâi şi eu cu ea. pentru cei care cred asta, se spune că marţi are trei ceasuri rele. dar eu nu, nu cred aşa ceva pentru că ştiu, cu certitudine ştiu, marţi este ziua aceea din săptămână în care, … Read more

lumină de gutuie

  semne răsturnate de galben inundă străzile. un galben ce nu mai răsare de pe sticla cerului intrând în case ci de pe sticla ferestrei înspre afară: gutuie. mică sferă aurie luminând copilărie, luminând ani parcă prea repede trecuţi şi amintiri în care figura centrală este întotdeauna, miraculos cumva, bunica. mâna obosită a bunicii punând … Read more

verde… tăcut

mi se aştern uneori pe gândurile altfel incandescente nişte tăceri. ele au întotdeauna gust de sevă, ca o apă verde, adâncă şi surprinzător limpede. ştiu, m-ai fi căutat astăzi să îmi spui că este marţi trecut ori că mâine vine o nouă joi. dar ploaia nu vine, am auzit asta la radio şi mai mult … Read more

roşu de sâmbătă

te privesc rostindu-ţi cuvintele, chemarea ce mă aduce mai aproape, mai aproape şi mai aproape cu toate că nu înţeleg nici măcar o silabă din ceea ce spui. limbajul tău ancestral, mâinile făcute aripi, trupul arcuindu-se pe discul lunii, înfăşurându-se şi desprinzându-se din cuvânt, legătură născută din ochi şi din ape, cântec din păcat şi … Read more

verde de joi

mi-e trist că peste noapte nu e ziuă între noi, mi-e dor că printre şoapte numărăm din doi în doi, mi-e nu ştiu cum şi verde mi-e în astă zi de joi suntem… numărători de ploi. mi-e  prea multă tăcere strânsă între noi mi-e vară peste umăr şi mi-e numai înapoi şi ochii tăi sunt … Read more

alb… de marţi

te privesc cu mirarea copilului care am fost întotdeauna: ai albit şi parcă începi să semeni tot mai mult cu bunicul. aceleaşi mâini brăzdate de ani, aceeaşi frunte ninsă.  te-a nins tată şi ţi-e trupul mărunt, ca o spinare de pasăre în iarnă. mi-ai spus să mă aşez lângă tine şi stăm amândoi, unul lângă … Read more

roz de şobolan

recunosc: nu-mi place culoarea roz, nu mi-a plăcut niciodată, mi se pare exagerat de siropoasă. îmi aminteşte de spuma aceea ciudată şi prea dulce, înlocuitoare de frişcă autentică în deserturile copilăriei şi de o glazură pe care eu o numeam “electrică” şi care strica aspectul unei prăjituri, motiv pentru care nu am fost niciodată curioasă … Read more

galben de duminică

prinde-mi mâinile între aripile tale şi du-mă astăzi într-o altă poveste. nu vreau să ştiu cine eşti, nu vreau să-mi spui cine sunt, hai să ne prefacem o clipă că adunăm clepsidrele toate într-un cuvânt nou, unul care să nu se numească timp şi să nu doară. nu veni în urma mea şi nici înaintea-mi, … Read more

albastru de vineri

m-am trezit dimineaţă purtând un dor de îmbrăţişare pe suflet. cu mâinile lipite, cu trupul tot ghemuit, arcuit, răsucit, aş fi vrut ca noaptea să nu se mai oprească niciodată şi prin perdelele ei negre să nu mă mai recunosc. un dor de tine ca de mine însămi mă izbea de toţi pereţii zorilor de … Read more

error: Content is protected !!