crengi de iarnă

Winter theme © by dobrych

crengi mari, de gheaţă. pe sub ele, ca prin porţile uitate deschise de vânt, gândurile trec ţinându-se fragil de mână. adunate. că m-ai chemat înapoi, prin noapte, ştiu. te-am auzit în vreme ce ochii mi se albeau încă, de dorul luminii.

– ai să te întorci?- mă întreb- ai să te întorci, suflete, acolo unde te cheamă?

de o vreme mă privesc tot mai curioasă şi mi-e gerul tot mai acasă.

spune-mi un cuvânt care să nu fie numele meu. poate am să te cred.

– ai să te întorci, suflete?- de undeva, din amintiri, o voce îmi spune cald ceea ce am ştiut mereu: să te sui în căruţa în care te cheamă. şi dacă nu?- mă întreb iar- dacă nu, poate că am să merg pe jos.

crengi mari, de gheaţă, tivesc cerul. poate că am să mă întorc. cândva.

iarna mă ţine în braţe. alb.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
error: Content is protected !!