Category Archives: despre mine

und mannschaft wir win!

pentru obişnuiţii mei cititori, liniştea fotbalistică, oarecum impusă, ar putea părea o mirare. în alţi ani, în alte perioade sau turnee, avancronicile meciurilor erau ceva firesc pe aici, dacă poate fi considerată obişnuită cumva asocierea literaturii cu fotbalul şi cu poveştile despre parfum. cea de-a şaptea ediţie a turneului suprem în fotbal (atâtea numără patima mea, dacă […]

tablou uitat

el zâmbea cu obraji noi, aprinşi. de la frig, de la zăpadă, de la joaca aceea naivă cu bulgări care creşteau în mâini. mâini de copii. suflete. râs. cuvintele miroseau a vânt. se topiseră şi ele, îşi pierduseră rostul printre cele două ghiozdane. şi ochii lui. două boabe de cafea coborând cu mirare în ochii […]

aventurile unui dar

duminica trecută, știu deja că știți de aici a fost ziua lui vladen, omul responsabil printre altele cu voia bună, cu ideile lui trăznite din gaşca psi, ba chiar și cu minunatul, mirobolantul și magnificul tricou al mannschaft-ului, pe care am reușit să îl port ieri, la meciul care mi-a scos peri albi (deși refuz să […]

ţie….

gândului tău i-aş da linişte. şi o bătaie de inimă i-aş da… de s-ar putea, din inima mea. şi te-aş numi lăptăreasă, deşi tu eşti deja, pe calea stelelor albe, vărsate din ţeasta universului în calea mea. îmi eşti plecată de multă vreme. aproape ne sunt numai gândurile, vânturile, florile care cad şi din cenuşa […]

brazil 2014 – contract

preluând ideea unui suporter britanic ce a încheiat cu partenera sa un contract pe durata campionatului mondial de fotbal care va începe curând, iată cum ar putea arăta cele câteva reguli, de bun simţ, în versiunea mâţului pervazier: sursa foto: zazzle 1. în perioada 12 iunie – 13 iulie televizorul funcţionează numai şi numai pe canalele […]

scrisoare către copilul din mine

ţin de câteva minute în mână o bucată de carton aproape îngălbenit, din inima căruia mă priveşti tu. ochii tăi oblici ca de mică păpuşă chinezească, rătăcită într-un alt anotimp, scânteile tale ca două boabe timide de orez pe care numai stelele iernii le mai domoleau, curiozitatea ta adesea năprasnică, sfredelitoare, pe care orice răspunsuri […]

never let me go (versuri pe cord deschis)

că tot mi-a căşunat pe cântecul acesta, deşi pornisem de la cu totul altceva…nah, muză pe coclauri…. o bătaie de inimă încă-o bătaie şi pe ceruri se-aşează oblic o ploaie ghemuindu-mi lumina, albindu-mi obrajii, când tremură-n strana lor strâmbă doar brazii, coboară pe ape cocorii, soldaţii năpraznicei spaime de-a fi. un cuţit spintecă sufletul stors. […]

aventurile unei broşe pisică

se născuse demult, într-o vreme în care femeile îşi purtau cu eleganţă rochiile lipsite de corsete, dezvăluind prin stofele fine decolte albe şi pline. cunoştea netezimea fiecărui material pe care dormea cuminte, aşezată de mâinile delicate ale aceleia care o primise cândva în dar, poate ca semn de iubire ascuns într-o cutiuţă, patul în care […]

a… por la decima

undeva în lumea aceasta mare există un căuş de beton ca o inimă, locul în care, fie victorie, fie înfrângere se aude acelaşi strigăt, cele două cuvinte devenite imn şi blazon pentru toţi oamenii atinşi de aceeaşi patimă albă, mare. undeva în lumea aceasta mare există un drum fără nume, calea ce leagă nefirescul de […]

dincolo de curcubeu

într-un fel care îmi scapă acum înţelegerii, întâlnirile mele din offline cu oameni cu care mă însoţesc în online sunt vegheate de curcubeu. şi mi-am amintit aceasta la puţin timp după ce am plecat din deva, locul unde, într-o scurtă întâlnire, m-am văzut cu sonia. ceva mai departe de oraşul care ne găzduise bucuria pentru […]

noi ne legaserăm…

noi ne legaserăm tăcerile de genunchi. ziua cobora peste noi cu pleoapele ei obosite şi amintirile ne vorbeau despre un mâine deja trecut. inventaserăm un asfalt pe care eu desenam dâre lungi de parfum, inventaserăm poveşti despre monitoare cu ochii legaţi. îţi promisesem ţie toate aşteptările, îmi dăruisei mie toate şoaptele ca pe nişte fulgi de vânt […]

luni. zâmbet.

este prima zi de luni din an şi probabil astăzi miroase a revenire din vacanţă, o vacanţă din care zăpada a lipsit cu desăvârşire, sper că nu şi bucuriile voastre. cei care au citit pe grupul nostru de facebook ştiu deja că mâine dăm startul jocurilor noastre şi că au fost alese deja cuvintele. o […]

umbra omului

o bătaie de inimă. încă una. linişte. atât de multă linişte în jur ca un somn, ca o legare. pe arcul tâmplei curge o umbră, mereu aceeaşi, cu chip de maşteră, se prelinge pe umărul drept ca un semn ridicat din iadul sufletului. inima se porneşte să bată mai repede, mâna mică se prinde repede […]

rămas bun?

câte tăceri te pot frânge? de câte tăceri este nevoie ca să te stingi? să te uiţi pe tine? câte lacrimi se strâng în coşul acela mare al cerului, cel visat, în care soarele stă să adoarmă? soarele cel niciodată iubit, niciodată pe deplin al tău, fiică de noapte. câte aripi se întind, se zbat […]

gânduri prin ploaie…

…sau o scriere care a deschis ciclul de “poveşti de adormit pisica”, poate cea mai dragă poveste a mea din acest ciclu, ascunsă sub tivul unei umbrele. mi-e dor să mai pot scrie aşa… îmi imaginez adesea că ştiu cine eşti. că îmi eşti. că nu te caut, pentru că eşti atât de aproape încât […]

cuvintele mele

cuvintele mele sunt acele fâşii ale zdrenţelor cu care îmi acopăr carnea pulsând. nu, nu este niciodată inima ci creierul, bucata aceea scurtcircuitată de carne ascunsă în spatele ochilor, nasului, gurii. ca din întâmplare, am fost înzestrată cu organele acestea ale simţului şi, mai mult chiar, mi-au fost desenate în apropierea acestei împărăţii în care […]