se întâmplase mai întâi o linişte. ca o femeie cu coapsele largi şi moi, ea venea legânându-se şi privind la răstimpuri către secundele prinse la încheietură ca nişte clopoţei muiaţi de vânt. glasul lor se ridica din adâncuri aşa cum se înalţă imnurile în catedrale. (more…
Posts in category culori
albastru în absenţă
apele s-au retras. din oceanul anului trecut nu a mai rămas niciun gând, nicio floare despinsă cumva din greşeala atingerii. cerul zâmbeşte argintiu cu promisiunile lui de zăpadă, mult prea puţină după sufletul meu, ofrandă anului nou.
alte drumuri. alte chipuri, alte eternităţi jucate la ruletă.
eu nu îmi promit nimic. şi nu ştiu de ce crez [...]
pre… text
pentru că nu ninge şi e doar un pretext de frig…
pentru că puţine zile mai sunt până cânt anul se toarce…
pentru că tu taci
şi mi-e alb pe tâmplă
şi-un dor se întâmplă
şi-o aripă frântă
în lună
nebună
în ciuturi de ape
aproape…
aproape alb.
albastru de sticlă
cerul mi se adunase în palme ca un trandafir obosit să-şi dăruiască mirosul. respira sub ochii mei plecaţi şi în complicitatea aceea a noastră nu era nicio umbră. închiderea aceea a lui mă clătinase puţin şi am realizat dintr-o dată: cu o strângere de mână aş fi putut sparge cristalul perfect şi albastru, era atât de simplu!
n-am făcut-o! ple [...]
duzina de cuvinte: o margine de albas...
luna cădea pe covor,
ca o corabie lipsită de catarg,
ori prea târziu ajunsă
dinspre toate furtunile către pământ
ea cădea ca o ploaie legată.
zâmbetul meu, pervazierul,
cel pe care îl port duminica,
atunci când nu sună telefonul,
zâmbetul meu mimând fericirea
se desena în oglinda ferestrei
mai adânc,
mai albastru,
mai în contrast cu lumina,
[...]
zahăr ars
şi mă întreb tot privind soarele cum îşi pleacă genele fierbinţi peste roşul din cărămizile caselor, dacă lutul se întomnează vreodată a rugină. a rod ştiu, căci ţine în palmele lui curbate şi aspre bruma din strugurele cu promisiuni de viu ori poamele calde şi galbene care îmi amintesc de copilărie.
dar a rugină?
te privesc şi parcă nicioda [...]
drumul gândurilor
la început au consistenţa unor baloane de săpun efemere în perfecţiunea lor, dar atât de tangibile, ademenitoare. le privesc de cele mai multe ori aşezată pe o frunză, străină de ele, ca şi cum nu ne-am aparţine, ca şi cum nu din mine s-ar desprinde, bucăţi de suflet transparente pe care lumina le colorează iluzoriu.
pe o lespede albă, ca u [...]
nimic nou azi…
tăcerea cade în stropi mari. ecou de fluturi. încă nu ştiu unde este marginea nopţii, dar nici nu o mai caut de fapt. printre tufele de papirus, doi ochi aşteaptă lumina încă de la începutul timpului, lumina-adevăr, lumina-iridiu, lumina care spintecă totul până la miez şi până dincolo de el. în jur totul alb ca de lapte. miroase a desfrunzir [...]
despre uşi cu albastru
Blue Door. © by sidibousaid60
când o uşă se închide în urma ta, o alta îşi desface chenarul de lumină, ademenindu-te. şi mergi ca insomniacii prin noapte, ca mereu însetaţii de cuvânt, cei care numai din taina întunericului pot dezlega lumina.
o uşă se închide. povestea pe care ai scris-o în noaptea aceea cu sfinţi desenaţi pe crestele cerulu [...]
umbrela roz
tânjesc după palmele tale mari, ca niște aripi ce mă înfășoară atunci când mă cuibăresc în brațele tale. tânjesc după caldul tău. palmele tale au o viață a lor și o sete de atingere ce mă înfioară și mă amețește, remodelându-mă iar și iar, mai vie, mai bună, mai plină de mine . de o vreme stau pe o margine de cuvânt încercând să-i învăț rost [...]
printre maci
sursa foto: salome
uneori uit că te iubesc şi atunci dimineţile mi se înfăşoară pe glezne cu acurateţea unei eşarfe pe care o uitasem în dulap, prinsă în amintiri de început.
de fapt asta voiam să-ţi spun, cât miroase în jur a grâu ce îşi desface spicele, lăsându-mă singură pe câmpuri. nu mă căuta. eu sunt… ştii că sunt. numele meu est [...]



