amur(u)gul tăcerilor

dimineaţa mi se cobora pe umeri
mai întâi ca o miere,
mai apoi ca o plasă,
năvod de linişte legată cu iască,
arcuind întrebările.
pe la amiază clipeam amândoi
către ceaşca cu rouă strivită
şi ne dureau tălpile ca de un dor
pâine uscată pe masă, ispită.
mai întâi întindeai o mână,
mai apoi, ca o aripă scoasă din teacă,
ţi se topeau toate mirările
şi se făcea aproape amurg,
ceaşcă uscată de ceaiuri din ierburi
culese între două respiraţii.
mai întâi ca o arsură,
mai apoi ca o crustă bolnavă de gheaţă
se lipea de noi o tăcere
îmbrăţişându-ne.

13 thoughts on “amur(u)gul tăcerilor”

  1. Cu aripa scoasă din teacă
    mi-ai înfășat emoțiile ce se scurgeau din mine
    ca niște boabe de mazăre născute prematur.
    și le-ai așezat cu atâta duioșie
    în incubatorul tăcerii.

  2. mai întâi veneau regii
    hainele lor roşii miroseau a acasă,
    mai apoi au trecut săracii
    purtând zâmbetul sărman ca pe-o pâine.
    apoi ai apărut tu, boabă de rouă verde tăind apele
    şi da, aripa scoasă din teacă
    uneori, când stăm pe lespedea înserării
    umăr lângă umăr privind asfinţitul
    ochilor tăi verzi le-aş face mărgele
    din orice cuvânt. winking

  3. Supraviețuiesc, mai scriu uneori, nu în ultimul rând muncesc, pe plaiuri gorjene în ultimul timp. Și uneori te mai vizitez, cu sau mai adesea fără semne ale trecerilor mele.

  4. da, se pare că ne-am învăţat să ne citim în tăcere… şi eu o fac.
    şi parcă mi-e dor de acele vremuri când comunicam mai mult unii cu alţii.
    să fii bine îţi doresc. happy şi mulţumesc de vorbă.

  5. Ne potopesc prea des tăcerile, de aceea comunicăm mai rar, dar niciodată nu uităm de cei dragi. Asta este cel mai important!
    Eu mulțumesc pentru urare, iar vorbă să ne fie-n continuare! winking

  6. cand tacerea imbratiseaza doi ce au fost odata unu, imbratisarea ei devine ghiaţă ce desparte şi separă.
    să ne fie tăcerile doar de frumos, de admiraţie, de trăire….

  7. …dimineata, amiaza, amurg…prinse printre cuvinte pe care nici n-as fi indraznit a le alătura. Dar ăsta e darul tău de a aşeza metafore in versul tău, spre desfătarea noastra..

  8. timp, adriana, doar timp… happy cât despre alipirea de cuvânt, asta e meteahnă pentru care primeam adesea mirări şi mici corecţii în copilărie. faptul că mi-a rămas se datorează numai şi numai încăpăţânării mele. laughing

Comments are closed.

error: Content is protected !!