şapte vorbe despre mine

despre mine:

1.îmi plac parfumurile şi ciocolata

2.nu îmi plac majusculele.

3.îmi plac pisicile.

4.îmi plac cuvintele.

5.îmi place muzica veche

6.îmi plac oamenii.

7.nu îmi plac complimentele.

cam aşa spuneam în urmă cu un an şi ceva, într-o zi de aprilie, atunci când deschideam uşa casei mele wordpress spre lume. lucruri puţine, mult prea puţine poate, care şi astăzi, la deschiderea noii căsuţe virtuale sunt la fel, aceleaşi:

în primul rând bine ai venit, cititorule.

1. îmi plac parfumurile, dar nu ca să le am, ci ca să le cunosc până în miezul lor cel mai adânc şi uneori scriu despre ele poveştile lor. parfumul meu preferat este feminite du bois-shisheido. şi îmi place ciocolata, dar cui nu-i place acest păcat dulce amărui? favorita mea rămâne, mereu va fi, cea amăruie, cu ghimbir.

2. nu îmi plac majusculele, pentru că mi se par infatuate, un păcat pe care nu îl accept nici oamenilor, iar atunci când scriu, încerc pe cât pot să le evit, de aceea nici nu le veţi vedea pe aici, scrise de mine.

3. îmi plac pisicile spuneam atunci, eu cea care am copilărit înconjurată de câini. dar când blogul se numeşte pisica (aşa cum s-a numit iniţial) iar psipsina nu este alta decât fabuloasa pisică grecească, ce poţi să mai spui? da, mai pot spune că mă leagă de ele o mare iubire.

4. îmi plac cuvintele şi din drag de ele noua casă poartă şi numele lor. m-am împrietenit cu ele din primii ani de şcoală şi ne leagă ore frumoase în fiecare dimineaţă, atunci când ele trec din gând, din vis în cerneală

5. îmi place muzica veche poate şi pentru că cea actuală nu îmi spune nimic şi prefer muzica rock, chiar dacă acum când scriu aceste rânduri ascult… fado.

6. îmi plac oamenii, îmi place să-i privesc, să-i cunosc, să-i ajut, dacă se poate şi dacă vor. marile întâlniri ale vieţii mele s-au datorat în mare măsură acestei pasiuni şi se cuvine să le mulţumesc celor care îmi sunt parte de suflet. ştiu că unii dintre ei mă citesc.

7. nu îmi plac complimentele pentru că nu cred în mierea lor otrăvită. de cele mai multe ori sunt inutile şi false.

completăm cele şapte vorbe cu încă ceva:

- odată cu deschiderea acestei noi căsuţe numele meu virtual va fi psi, prescurtare a lui psipsina şi întrucât nu este important numele meu real, vă rog să nu-l folosiţi, chiar dacă îl cunoaşteţi.

- acesta este un blog personal, dar nimic din ceea ce scriu nu este confesiune, jurnal, ci doar literatură, rod al imaginaţiei. nu îmi place să mă povestesc nici în realitate, aşa că nici altfel nu o voi face.

-  fotografii cu mine sunt cea din widget şi cea din gravatar. adică da, o pisică cu nasul în vânt şi o inimă pulsând. nu ajunge?

- pe măsură ce voi mai avea ceva de spus, o să le mai înşir pe-aici.